ComenteazăArtistul Valentin Tănase, care a ilustrat seria ”Povestiri istorice”, a povestit cum a ajuns să folosească figuri foarte cunoscute ale ”capitalismului decadent” pe post de haiduci.
Îi strecuram pe Beatleşi ca un fel de frondă a mea, că ştiam că nu ai voie, era o formă de protest. În acea perioadă nu aveai voie să porţi plete, nu aveai voie să ai haine mai nu ştiu cum, şi, pentru mine, era o formă de protest, de revoltă.
Valentin Tănase:
„Am început din 1980 să public în revista «Cutezătorii» benzi desenate, iar acolo întotdeauna îi strecuram pe cei de la Beatles. Puteau să fie şi benzi desenate istorice, science fiction, nu conta, oriunde aveam posibilitatea, îi strecuram şi pe Beatleşi. În 1980 am primit comanda să fac acele «Povestiri istorice», cu Dumitru Almaş, care să cuprindă toata istoria României pâna la momentul pe care îl dorea regimul, în principal, istoria veche”, îşi mai aminteşte artistul Valentin Tănase.
Dintre cei patru Beatleşi, cel mai des l-am inserat pe George Harrison, pentru că se potrivea foarte bine ca alură cu benzile desenate pe care le făceam, dar si pe Ringo. Pe Paul şi pe Lennon i-am făcut mai puţin, dar când s-a putut, i-am făcut şi pe ei.
Valentin Tănase:
„Nimeni nu se prindea”
Ilustratorul şi cunoscutul autor de benzi desenate, Valentin Tănase, spune că nimeni nu se prindea de gestul său.
Era pentru mine o bucurie să văd că pot să trec neobservat, pentru că, în general, tot ce însemna o ilustraţie publicată în acei ani era foarte atent analizată, cenzurată, şi dacă li se părea că ceva nu era ok, te puneau să o editezi ori o eliminau.
Valentin Tănase:
„Erau nişte exigenţe stupide, uneori nu aveai voie să foloseşti culoarea verde, căci culoarea verde exista şi pe steagul unguresc. De asemenea, nu aveai voie să ai o asociere între culoarea roşu, alb, verde, care este steagul Italiei, dar este, în acelaşi timp, şi steagul Ungariei. Nu aveai voie să le pui în reviste, sau când desenai ceva, nu aveai voie sa asociezi aceste 3 culori, în ordinea asta.
Cum păcălea cenzura în timpul liceului: „Îmi dădeam părul cu apă cu zahăr noaptea şi ma culcam cu un ciorap în cap”
„Eu sunt generaţia anilor 50, cu un deceniu şi ceva după anul de nastere al celor patru de la The Beatles. I-am cunoscut încă din perioada copilăriei, eram în clasele a 7-a, a 8-a, şi de atunci au devenit un fel de idoli ai mei.
Pe vremea aceea era foarte greu ca să procuri discuri şi imagini cu Beatles, pentru că era „cortina de fier” în regimul socialist, nu pătrundeau decât lucrările aprobate, dar exista întotdeauna o piaţa neagră, şi totdeauna ajungeau atât discurile lor, cât şi imagini cu ei din revistele epocii, pe care le colecţionam cu asiduitate. Am reuşit chiar, în acei ani dificili, să îmi fac şi o colecţie din discurile Beatleşilor, din discurile de vinil care se făceau atunci.
Valentin Tănase:
„Eu îmi purtam părul mare încă din perioada liceului, fiind fan Beatles. În acea perioada, ca să trec de cenzura care era la poartă, îmi dădeam părul cu apă cu zahăr noaptea şi ma culcam cu un ciorap în cap, ca să stea părul lipit. Si îl întorceam cumva de părea tuns. După ce terminam orele şi plecam de la liceu, ma pieptănam şi aveam iar plete, de credea lumea ca nu mai sunt la liceu”, povesteşte Valentin Tănase.
Cum a pierdut Paul McCartney examenul de Bacalaureat
Valentin Tănase nu a putut să uite de idolii săi nici la examenul maturităţii. „Când am dat examenul de Bacalaureat, la prima probă, de limba română, era într-o zi de 18 iunie, iar aceasta este ziua de naştere a lui Paul McCartney. Când am dat acel examen, profesorii supraveghetori la sală erau din alte licee, şi atunci când noi am intrat în sala de examen era o listă bătută la maşina, cu cei înscriși să dea examenul în acea sala, iar ultimul pe listă l-am scris pe Paul McCartney cu fontul acela cum era scris la maşină.
Când a venit profesorul supraveghetor, a citit lista de prezenţa de pe uşă, şi zice: «Domne, dar Paul ăsta, ce e cu el?». «Vine, domn profesor, dar ştiti, ca sta departe, pe la Giulești, trebuie să ia tramvaiul, troleibuzul, dar vine, ştie că are Bacalaureat, haideţi să îl mai aşteptăm”. «Nu îl așteptăm decât 10 minute, trebuie să ne sincronizam, nu se poate». S-a mai învârtit el pe acolo şi la un moment dat zice: «domne, da Paul ăsta, spuneţi-i că a picat, la mine nu mai intră în examen!». Aşa a pierdut Paul McCartney bacul”, conchide Valentin Tănase.
Adevărul despre „figura” lui Băsescu de pe fresca de la Ministerul Apărării
În urmă cu 25 de ani, o frescă realizată de Valentin Tănase a stârnit numeroase reacţii în presă, iar şeful statului major i-a solicitat să „elimine” figurile legendare ale trupei Beatles.
„Există o frescă la Ministerul Apărării Naţionale , frescă mare pe care am făcut-o în 1994. Deja nu mai eram în comunism. Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia are 14 metri pe 4 metri. mare, un perete întreg. Şi, binenţeles că fiind atât de mare, am vreo 50-60 de personaje în acea frescă. Şi, în spatele lui Mihai Vitezul călare pe cal, i-am desenat şi pe cei patru Beatleşi, şi ei tot pe cai. La un moment dat, când lucram la acea frescă, era chiar în holul de onoare pe unde intra ministrul Apărării, a venit în audienţă ambasadorul Marii Britanii. S-a oprit, mă vedea că lucrez şi zice: „A, ştiu, e Mihai Viteazul!”. Avea idee despre contextul istoric. „Da, aveţi foartă multă dreptate!”, i-am răspuns. „Da, foarte frumos, îmi place!”. Şi m-am băgat să îi zic: „Ştiţi, această lucrare are şi ceva britanic.”. ” Ce are?”, a întrebat mirat. „Păi uitaţi, acolo în spate sunt cei 4 Beatleşi!”. A început să râdă, mi-a strâns mîna, m-a felicitat. După ce a intrat la ministru, şi când a ieşit, iarăşi a venit la mine să mă felicite.
Era în 1994, vă daţi seama. Ei, după asta s-a făcut vâlvă, că i-am făcut pe Beatleşi în acea frescă, şi , cam la un an de zile s-a prins şeful statului major general. A apărut şi prin presă, a fost şi o emisiune făcută de Florin Călinescu, Chestiunea Zilei, au făcut o chestie haioasă, să spunem aşa. Atunci, şeful de stat major a zis „domnule, dacă nu alterezi un pic treaba aia, mă văd nevoit să il modific, nu se poate, nu ne putem permite să avem lucruri de genul ăsta, îmi pare rău, asta e situaţia!”. Ca să nu mă pun rău cu ei, m-am dus şi uşor am alterat fresca, să nu mai semene cu ei neapărat. Cam asta a fost cu fresca mea, care şi acum există. Se mai spunea că este acolo şi Traian Băsescu, dar nu e adevărat, eu l-am pictat acolo pe socrul meu, care întâmplarea face că semăna, şi seamănă şi acum, la 87 ani cu el. Şi, deşi am dat numeroase dezminţiri, am apărut şi la Pro TV. Toată lumea a rămas cu această idee, că e Băsescu, care, întradevăr, dintr-un colţ seamănă cu Traian Băsescu. Dar, în anul 1994 când am pictat eu acea frescă, Băsescu nu era cunoscut ca în timpul mandatului. Lumea s-a prins că semăna cu Traian Băsescu exact dupa 2004, când a devenit preşedinte.
În general, îmi strecuram şi eu câte un autoportret pe ici, pe colo, pe unde se mai putea, şi, de pildă, în această frescă mare mi-am pus diverşi cunoscuţi, prieteni, colegi. In general, când bagi multe personaje, 50-60 de figuri, trebuie să fie deosebite şi, ca să le dai fizionomii separate, e mai bine să te inspiri după figuri reale, pentru că, dacă faci totul din cap, din imaginaţie, ai tendinţa să te repeţi.
Valentin Tănase:
Sursa inițială a poveștii ”haiducilor Beatles” a fost o postare pe Facebook: