Amintirile cu pirați ale unui navigator român aflat de o lună în drum spre China: „Sunt singurii care ne pot pune viața în pericol, alături de vremea rea”

„Acum scriu chiar din mijlocul Oceanului Pacific! Am ajuns pe vapor pe 4 februarie și am plecat de pe data de 12 februarie din Statele Unite ale Americii. Am trecut canalul Panama pe 20 februarie, iar pe 18 martie trebuie să ajungem în China. Un drum de 34 de zile!”, așa începe dialogul cu Radu.

Conversația se poartă pe e-mail, românul fiind obligat să respecte mai multe protocoale de securitate pe nava pe care este îmbarcat.

„Nava pe care lucrez transportă gaz etan în stare lichidă, adică gazul este răcit la minus 88 de grade și depozitat în tancuri speciale. În ultimii nouă ani am transportat doar gaz. Fie butan, propan, amoniac, etilenă sau alte derivate. Am transportat în trecut și cereale, minereu, autoturisme și camioane”, povestește acesta.

Chiar și telefonul pe care-l folosește în imortalizarea momentelor de pe vapor este unul special. Un Sonim Atex ce poate costa chiar și 500 de euro.

Recomandări

De ce Tudor Duma zis „Maru”, dealerul de droguri al lui Vlad Pascu, a fost pedepsit cu indulgență de instanța de fond: „A vândut doar canabis, o substanță care nu e greu de procurat”

„Este certificat în a putea fi folosit în preajma unei atmosfere explozive, așa cum poate fi în anumite momente pe nava noastră. Acest telefon este construit să nu poată în niciun moment să producă o scânteie. Au fost cazuri când un iPhone, un Samsung sau alte device-uri au explodat. Nu avem voie să le folosim pe puntea navei, ci doar în locurile închise, adică în spațiile de locuit”, spune navigatorul român, de 34 de ani.

Nava nu se oprește deloc pe durata călătoriei

Cum e viața la bordul navei și cât de numeros e echipajul care a plecat din America cu destinația China? „Nu foarte numeros pe cât era cu mulți ani în urmă. Suntem 19 inși împărțiți în 3 departamente. Eu sunt în departamentul ce se ocupă de partea mecanică și suntem doar 7 persoane. Pe scurt, mă ocup de întreținerea și repararea motoarelor, a echipamentelor și a instalațiilor de la bordul navei. Singura noastră misiune este să pornim cu nava dintr-un punct, de unde încărcăm marfa și să o transportăm în siguranță către următorul port, acolo unde o vom descărca”, explică acesta.

Nava nu oprește deloc pe durata călătoriei ei. Dacă nu apar urgențe sau probleme. În mod normal mergem 24 de ore din 24, șapte zile din șapte, până la destinația finală.

Radu Dimitriu

Recomandări

Fabrică de pașapoarte românești falsificate, descoperită la Kiev. Cât costa documentul fictiv

Poveștile marinărești și pasiunea pentru mecanică

Radu Dimitriu este din Sulina, județul Tulcea. A terminat liceul de matematică informatică, din oraș, în 2005, după care a susținut un examen la Facultatea de Electromecanică Navală, de la Universitatea Maritimă din Constanța. A reușit să intre la locurile de stat, aceasta fiind singura facultate pe care-și dorea să o urmeze. Visul său era să devină ofițer mecanic! Era tradiție de familie. A reușit.

„Aveam membri în familie care plecau pe mări și oceane. Tatăl meu a fost șef mecanic pe fluviu și de la el am început să descopăr pasiunea pentru mecanică. De la unchiul meu, care era motorist de cursă lungă, aflam povești marinărești ce îmi stârneau curiozitatea. Așa am decis să urmez această meserie, fără a ști prea multe lucruri în afară de cele povestite de ei”, spune Radu.

Iar prima ieșire pe apă a fost una înfricoșătoare: „Aveam 22 de ani și plecam prima dată printre străini. Era un singur român pe acea navă, în rest doar străini, majoritatea est-europeni. Am ajuns în Dubai, acolo era vaporul. Am plecat în cursă la câteva ore după ce am ajuns. Țin minte că vorbeam la telefon cu cei de acasă în timp ce ne îndepărtam de mal și începea să se piardă semnalul la telefon. Atunci am realizat că va fi un nou început și că totul în următoarele șase luni va depinde doar de mine și de deciziile pe care singur le voi lua”.

Recomandări

De ce au votat tinerii un extremist. Diana Filimon, cofondatoare Gen, știri: „Călin Georgescu e un epigon, nimic altceva. Copiază modele care au funcționat. Este doar accidental un lider”

La început am avut temeri de necunoscut, dar odată ce cunoști viața de la bordul navei și stăpânești meseria pe care o ai, lucrurile încep să devină normale. E greu să ai familie și să o lași acasă luni întregi, dar cu timpul, și noi, dar și familiile noastre ne obișnuim cu ideea și cu acest stil de viață

Radu Dimitriu , navigator

Salariile pleacă de la 3.000 de euro pe lună

Ca orice român care-și lasă familia acasă și decide să plece și Radu a făcut-o cu gândul la bani. La un trai mai bun. A fost principalul factor care l-a făcut să plece luni întregi de acasă, pe lângă pasiunea sa din copilărie.

„Nu știam foarte multe lucruri despre această meserie, dar știam că se câștigă bine. Faptul că pe navă există partea asta de mecanică ce mie îmi place a fost ca un bonus pentru a merge și a face asta și să câștig mulți bani. Văzând că salariile sunt mai mari pe navele de tip tanc decât la celelalte, am început să lucrez pe acest tip de nave. Salariile diferă în funcție de tipul de navă pe care lucrezi, de companie. Dar un ofițer care este la început pleacă de la un salariu de 3.000 de euro pe lună. După 12-15 ani poate ajunge comandant și poate avea salariul între 10.000 și 15.000 de euro pe lună”, explică navigatorul român.

Soldați înarmați păzesc vasul de pirați

De 12 ani în poziția de navigator, Radu a strâns o mulțime de experiențe, iar poveștile legate de pirați chiar sunt adevărate: „E singurul lucru care ne poate pune în pericol. Evident, altul decât vremea rea. Pirateria a crescut tot mai mult în ultimii ani și s-a extins în foarte multe locuri. Dacă la începuturi, în 2008 era doar în golful Aden unde sunt pirații somalezi, acum s-a extins și în Golful Guinea lângă Nigeria, Indonezia și chiar Mexic”.

„Am avut două experiențe neplăcute. Prima în golful Aden (Oceanul Indian, n.red.) când într-o noapte două ambarcațiuni s-au apropiat în pupa navei și în urma manevrelor pe care comandantul lor le-a făcut au reușit să le pierdem urma… A doua tot în aceeași zonă. S-au apropiat ziua tot două ambarcațiuni de noi, la doar câteva zeci de metri și chiar am reușit să văd pirații fiind în acel moment pe puntea navei.

Dar având soldați înarmați la bordul navei noastre aceștia au ridicat armele deasupra capului arătând piraților că nava este apărată și în cele din urmă s-au retras. Au plecat spre următoarea navă ce venea în urma noastră. Tot mai multe nave preiau echipe de soldați înarmați pentru a fi a apărate împotriva piraților, dar mai sunt cazuri când companiile vor să facă economie și își riscă navele și echipajul trecând fără apărare prin aceste zone”, spune acesta.

La începutul carierei plecam șase luni pe mare și două-trei luni stăteam acasă. Acum avansând în grad și schimbând și compania am ajuns să lucrez trei luni la vapor și trei luni să stau acasă. Pe an înseamnă că lucrez doar 6 luni.

Radu Dimitriu, navigator

Bucătarul filipinez le oferă un meniu de cinci stele

Un lucru pe care inclusiv prietenii săi virtuali au vrut să-l afle de la Radu este ce mănâncă atât timp. De unde își procură alimentele și dacă în timpul liber pescuiesc pentru a prinde un pește proaspăt pe care să-l gătească în bucătăria navei.

„În fiecare port luăm provizii care să ne ajungă cel puțin până în următorul port. Majoritatea companiilor au o rație de mâncare pe zi pentru fiecare membru din echipaj și de suma respectivă bucătarul comandă produsele de care are nevoie pentru a găti întregului echipaj. Mâncarea nu diferă foarte mult de cea pe care o avem acasă, bucătarul este filipinez, dar pentru noi europenii face un fel de mâncare apropiat de ce mâncăm noi în general”, susține românul.

Iar meniul pare unul de restaurant: „Dimineața putem alege între cereale cu lapte, omletă sau ouă ochiuri sau fierte, crenvurști, cârnăciori. La prânz avem ciorbă de pui, de legume sau de vită, iar la felul 2 nu lipește carnea. De la pește, pui, vită sau miel, cu garnitură și cu salată. Seara va fi un alt fel de mâncare tot din carne, garnitură și salată plus fructe, prăjituri sau înghețată”.

Grătare nu avem cum să facem. În niciun caz! Eu muncesc zilnic de la 7.30 până la ora 17.00. După program filmez și editez videourile despre viața mea de la bordul navei. În weekend ne strângem mai mulți colegi și facem diverse activități. Baschet, tenis de masă, mai jucăm FIFA pe PlayStation, colegii filipinezi au sesiune de karaoke sau pur și simplu stăm la povești. Sunt singurul român de pe navă.

Radu Dimitriu, navigator

„Canalul Panama, este o operă de artă, o minunăție”

În conversația pe e-mail cu ziarul Libertatea, Radu Dimitriu a vorbit și despre experiența sa prin locuri aproape imposibile de navigat, dar și despre sacrificiile pe care le aduce această meserie.

„Chiar de curând am traversat Canalul Panama, este o operă de artă, o minunăție să-l privești, mai ales noaptea. E greu de traversat din cauza faptului că sunt câteva ecluze în care sunt doar câțiva centimetri între navă și zidurile de beton. Orice mică greșeală de coordonare între cei de pe vapor și cei de la ecluză poate avaria atât nava, cât și ecluza. Am trecut deja de câteva ori prin acest canal și nu am avut probleme până acum”, spune tulceanul.

Ca orice meserie și aceasta are sacrificiile ei. Chiar dacă pasiunea lui Radu asta a fost de mic, au fost și lucruri care l-au pus în încurcătură în decursul celor 12 ani petrecuți pe navă.

„Cel mai greu a fost să mă împac cu ideea că sunt singur printre străini, eu fiind obișnuit până atunci să fiu înconjurat tot timpul de familie și prieteni apropiați. Acum îi consider prietenii mei, pentru că trebuie să lucrăm ca o echipă, indiferent de obstacole”, recunoaște.

Dar și problemele medicale au fost un obstacol extrem de dificil. „Am avut de-a lungul anilor două probleme medicale cât timp am fost pe vapor. Una minoră la ochi și am avut norocul că la două zile de la apariția problemelor ajungeam în SUA și am putut să merg la un consult. Iar cea de-a doua când am avut zona Zoster. Am primit tratamentul la bordul navei la recomandarea doctorului de la mal. Pe vapor nu există doctor, însă există medicamente pentru aproape orice tip de problemă medicală”.

Blocat pe vapor din cauza COVID-19

Pandemia de coronavirus i-a dat și lui Radu, dar și colegilor lui bătăi serioase de cap.

„Ne-a afectat de la început! Multe porturi au fost închise și nu li s-a permis colegilor să plece sau să vină la vapor. Am fost și eu nevoit să stau două luni în plus, deoarece nu am putut pleca acasă. Nici din Taiwan, nici din Indonezia sau din China. Nava a trebuit să devieze de la drumul său către Japonia, pentru că eu și alți trei colegi, dintre care unul cu 13 luni pe vapor, să putem pleca acasă. Nu mai aveam voie să coborâm de pe vapor în porturi, deoarece încercăm să ne izolăm de restul lumii pentru a preveni ca oricare dintre noi să contracteze virusul”, mai spune acesta.

La compania la care lucrez am ajuns printr-o agenție de crewing din Constanța. Am trimis un CV, iar la câteva zile am fost contactat, am susținut câteva teste și în 2-3 zile am și plecat în voiaj. Mai sunt români, cu unii dintre ei chiar am lucrat împreună pe diferite vapoare.

Radu Dimitriu, navigator

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro