ComenteazăCând am văzut-o prima oară, pentru Ana Maria, fetiţa din Gura Ocniţei, Dâmboviţa, lunile s-au scurs greu, apăsate de chimioterapia ce-o făcea în cadrul Institutului Oncologic din Bucureşti. De la o aparent banală durere de picioare, ajunsese la diagnosticul de cancer osos derivat dintr-o tumoare a coloanei.
Dublat de o parapareză flască cauzată de faptul că a stat mult timp ţintuită doar la pat sau în scaunul cu rotile. Dar dorinţa de a trăi a fost mai mare decât orice, iar trupul plăpând al fetiţei a suportat cu bine şedinţele de chimioterapie ce au urmat operaţiei făcute la Spitalul Bagdasar- Arseni. Iar cancerul a fost învins, deocamdată nemairecidivând.
Însă pentru Ana Maria a început lungul proces de recăpătare a deprinderii de a merge, a activităţii locomotorii normale. Şi dincolo de fizioterapia ce-o face în centrul existent chiar la Gura Ocniţei, ar avea mare nevoie de ghetele ortopedice şi de orteze, care s-o ajute să redescopere statul pe propriile picioare.
Plus multe alte lucruri, de la pamperşi la medicamente pe care mama ei nu şi le permite a i le lua. De aceea, orice ajutor material va fi apreciat cum se cuvine de Ana Maria. Cu un zâmbet curat şi o privire vie, izvorâte pe chipul unde, cândva, rânjea doar umbra morţii.