Ruşii o ţin pe-a lor, în sensul că scutul Deveselu ar fi îndreptat împotriva Moscovei. Explicaţia americană, dar şi românească, este una raţională: este un scut defensiv, adică nu atacă pe nimeni, doar apără. Da, spun ruşii, dar dacă Europa este apărată împotriva rachetelor nucleare ruseşti, Moscova ce superioritate militară şi putere de intimidare mai are pe bătrânul continenet? La acestă întrebare nu a răspuns nimeni, deocamdată.
”Poziţia clară a Statelor Unite care a susţinut că scutul de la Deveselu are un scop defensiv şi nu este îndreptat contra Rusiei, ci contra ameninţărilor Iranului, este o realitate”, ne-a explicat analistul militar Sebastian Sarbu, vicepreşedinte al Academiei Naţionale de Securitate şi Organizarea Apărării diplomat al Misiunii Diplomatice Americane de Relaţii Internaţionale.
Analistul militar spune că miza este mult mai înaltă şi mai pragmatică decât simplul raport de forţe în Europa: lumea occidentală depinde energetic de Iran. Nu numai din punct de vedere al petrolului, care e pe cale de dispariţie, ci şi al importantelor resurse de gaze naturale.
”Noul preşedinte Donald Trump nu a ezitat să evoce o intervenţie militară în Iran, lucru promis personal lui Benjamin Netanyahu în contextul anulării înţelegerii dintre SUA şi Iran, încheiată sub administraţia Obama şi considerată paguboasă pentru securitatea naţională. De altfel numirea lui ,,Mad Dog ” – generalul James Mattis – ca şef al Apărării, are acest scop. Aşadar scutul de la Deveselu nu va fi desfiinţat, cum cred unii, ci folosit conform planului declarat oficial de SUA”, ne-a explciat Sebastian Sârbu.
Planul invaziei este pregătiti din 2011
Avion F-14 iranian
Ca atare, s-ar putea să asistăm la un an 2017 foarte fierbinte. Planul invaziei era pregătit încă de la începutul anului 2011 la nivel tactic şi propagandistic. Motivul era refuzul acestei ţări de a renunţa la programul nuclear propriu, despre care se băniueşte că se dezvoltă şi pe direcţie militară, nu numai civilă. În replică, liderii iranieni au anunţat că au deja rachete capabile să lovească obiective din Turcia, Bulgaria sau România, aliaţi ai SUA. Rostul scutului de la Deveselu este exact cel de a proteja Europa de această ameninţare iraniană.
Robert Baer, un fost sef al CIA, a declarat, la vremea respectivă, că există un plan strategic în acest sensul atacării Iranului. Este foarte posibil ca, în prima fază, Israelul să bombardeze capacităţile nucleare iraniene. Drept răspuns, Iranul ar putea bloca prin minare strâmtoarea prin care trece zilnic 35% din producţia de petrol a lumii. Armata aliată va încerca să prevină această blocare, lucru care va declanşa un război al Iranului cu toată lumea.
Iranul este cea mai mare putere militară din zona islamică
Avion MIG-29
Iranul este cea mai mare putere militară între toate statele islamice ale lumii, întrecând Pakistanul şi Egiptul. Armata iraniană are 500.000 de combatanţi dintre care se remarcă trupele de elită ”Gardienii Revoluţiei”, dispuse la graniţa de nord-vest a Iranului, înspre Turcia. Aliaţii presupun că iranienii au dispus în această zonă lansatoare de rachete antiaeriene S-300, cumpărate de la ruşi, deosebit de eficiente. Scopul lor este să doboare avioanele F-16 care ar urma să atace Iranul dinspre Vest.
Rachete S 300
Iranienii dispun de 300 de avioane de vânătoare şi bombardament. Tipurile de avioane deţinute de puterea de la Teheran sunt de producţie americană – F4, F5, F14, primite pe vremea când erau aliaţi SUA -, rusească, MIG 29, şi locală, Saegheh, care pot atinge ţinte de până la 3.000 de kilometri fără să aibă nevoie de realimentare, spun oficialii iranieni.
Rusia, care iniţial a declarat că nu va vinde Iranului decât arme de apărare, şi-a revizuit atitudinea şi şi-a declinat dreptul de a vinde avioane de vânătoare-bombardament de ultimă generaţiie oricui, inclusiv iranienilor.
Iranul şi-a dezvoltat în ultimii ani industria de rachete, dintre care cea mai periculoasă este în acest moment Shahab-3, capabilă să atingă ţinte de pe teritoriul Turciei, Bulgariei şi României – aliaţii Statelor Unite. Acum este în pregătire, din câte ştiu serviciile secrete occidentale, o rachetă de tip Sejil 2 care va putea lovi statele din ocidentul european, chiar şi Anglia.
Deţin, de asemenea, rachete moderne de tip Club-K, cu raza de acţiune de 200 de kilometric, cele mai temute arme de pe piaţă la ora actuală. Sunt ascunse în containere comune, care pot fi transportate pe orice camion sau navă comercială şi pot distruge un protavion de la 200 de kilometri distanţă. Deţin, de asemenea, rachete sol-aer proprii de tip Quaem.
Iranienii au testat cu succes şi o rachetă purtătoare de satelit, de tip Kavoshgar 3.
SUA, Israel şi aliaţii vor ataca dinspre nord-vest şi sud
Portavionul ”Harry Truman”
Statele Unite pregătesc asaltul contra Iranului, dinspre sud, adică golful Persic, cu o flotă de 12 nave, în frunte cu portavionul ”Harry Truman”. Doar această navă cu propulsie nucleară transportă 85 de avioane de luptă (F-14, F-18 Harrier, EA-6B) şi 6.000 de soldaţi.
De asemenea, 60 de avioane de tip F-16 se antrenează să atace Iranul dinspre nord-vest.
Pentru a pregăti confruntarea, Israelul a cumpărat 90 de avioane F-16 şi 5.000 de bombe inteligente, de la americani.
Au fost desfăşurate sisteme americane antirachetă în tot orientul apropiat, pentru a proteja aliaţii de eventualele atacuri iraniene.
Armata americană va testa cu ocazia acestui război un nou tip de puşcă de asalt, XM25, care foloseşte cartuşe ”inteligente”. Militarii americani vor fi capabili să neutralizeze chiar şi lunetişti inamici, ascunşi în tranşee, evitând astfel folosirea bombardamentelor care pot duce la numeroase victime colaterale.
” Riscurile ca armele nucleare să fie folosite este foarte mare”
”O informaţie ciudată a Wikileaks, cenzurată de Google, face referire la planuri privind începerea celui de al III lea război mondial în perioada 12-14 ianuarie 2017. În cazul războiului iniţiat de SUA contra Iranului, Turcia ar fi noul aliat regional strategic al SUA contra Iranului. Rusia va fi de acord cu intervenţia militară, dar ar putea oricând să întoarcă armele, dacă SUA nu fac şi ele concesii, de exemplu în privinţa Chinei sau a modului în care Moscova este cooptată în lupta împotriva terorismului, a ISIS. Riscurile ca armele nucleare să fie folosite sau, odată cu destabilizarea Iranului să intre pe mâna unor forţe teroriste, este foarte mare”, ne-a mai spus Sebastian Sârbu.
Sebastian Sârbu