Comentează„Revoluția fiscală”
Luna ianuarie 2018 a debutat în România cu implementarea „revoluției fiscale”, începută de Guvernul Tudose în anul 2017.
Aceasta a presupus trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat, concomitent cu reducerea cuantumului acestora până la 35%, dintre care 25% asigurări sociale și 10% asigurări de sănătate.
În același timp, Guvernul a inventat contribuția asigurătoare pentru muncă, în valoare de 2,25% din salariul brut, pe care să o plătească angajatorii. Aceasta înlocuiește fosta contribuție pentru șomaj.
În paralel, impozitul pe venit a scăzut de la 16% la 10%, pentru ca angajatorii să poată compensa diferența astfel încât leafa salariaților din sistemul privat să nu scadă.
Singurii din Europa
România a ajuns, astfel, singura țară din Europa în care toate contribuțiile sunt datorate de către angajați.
Acest lucru înseamnă că cei 4,9 milioane de angajați din România susțin întreg sistemul de pensii, de care beneficiază peste 5 milioane de pensionari.
De asemenea, aceiași angajați susțin întreg sistemul de sănătate, de care beneficiază atât ei, cât și pensionarii și copiii.
Guvernul Dăncilă a menținut măsura, iar Ionuț Mișa. fostul ministru al Finanțelor, a ajuns șef al Fiscului.
„Chituită” pe alocuri
Între timp, însă, Guvernul a tot „reparat” la „revoluția fiscală”.
Mai întâi s-a descoperit că angajații care nu lucrează cu normă întreagă ajungeau să datoreze statului taxe mai mari decât salariul.
„Repararea” gândită de Guvern a fost ca angajatorii să acopere diferențele de taxe. În cazul salariaților bugetari, diferența este acoperită de stat, pe când în cazul celor de la privat. aceasta trebuie suportată de patroni.
Calvarul Declarației 600
A urmat calvarul Declarației 600, când Guvernul a pus peste 210.000 de cetățeni pe drumuri pentru a-și declara la Fisc veniturile estimate, astfel încât statul să îi taxeze.
Este vorba de avocați, notari, ziariști, scriitori, persoane fizice autorizate, cei cu pământ în arendă sau cu venituri din chirii. Dacă au venituri peste 1.900 de lei din aceste activități, aceștia datorează 25% contribuții de pensii. De asemenea, pentru a beneficia de servicii sanitare la stat trebuie să plătească 10% din salariul minim, indiferent de valoarea contractului.
Alături de aceste contribuții, fiecare mai trebuie să plătească 10% ca impozit pe venit.
Guvernul a reparat Declarația 600, înlocuind-o cu Formularul unic. Guvernul a renunțat la plățile anticipate.
De asemenea, drepturile de autor au fost scoase de la obligativitatea contribuției la pensie.
Tot acest scandal a ținut capul de afiș al presei economice până în luna mai, când a început depunerea Declarației unice la Fisc.
Scandalul naționalizării pensiilor
A apărut însă un nou scandal: naționalizarea ascunsă a pensiilor.
Guvernul a anunțat, prin mai multe voci, că dorește ca pensiile de la Pilonul II să devină „opționale”.
Mai exact, fiecare român ar fi urmat să spună dacă mai dorește să contribuie la Pilonul II sau dacă vrea ca banii săi să fie gestionați de către stat.
În principiu, se dorea transferul banilor acumulați până acum la fondurile de la Pilonul II către stat. Iar acestea erau foarte tentante: în total se adunaseră 46 de miliarde de lei, dintre care aproximativ 39 de miliarde erau contribuțiile angajaților și peste 7 miliarde reprezintă profitul realizat din investiții.
Autoritățile puseseră ochii pe acești bani din cauza situației proaste la nivelul finanțelor publice. Deficitul în primele 10 luni a atins aproape 21 de miliarde de lei, echivalentul a 2,2% din Produsul Intern Brut (PIB), existând serioase dubii că România se va încadra în limita de 3% prevăzută de tratatele europene.
În decembrie, Eugen Teodorovici, ministrul Finanțelor, a anunțat că românii care au contribuit cel puțin cinci ani la Pilonul II își vor putea retrage banii. Statul va primi ulterior cota de contribuții de 3,75% la bugetul său de pensii.
Inventarea de noi taxe
Alături de acest proiect, Guvernul a venit și cu ideea introducerii unor noi taxe, începând cu anul 2019. Este vorba de ”taxa pe lăcomie”, aplicată băncilor în funcție de nivelul ROBOR, o taxă de 3% pe cifra de afaceri a companiilor din energie și alta tot de 3% în telecomunicații.
Campionii Europei la scumpiri
În paralel, România a fost în anul 2018 și campioana României la scumpiri. În luna aprilie, inflația ajungea în țara noastră la 5,2%, cel mai mare nivel din ultimii cinci ani.
Cauza? Majorările de salarii și pensii operate în perioada 2016-2018 de către Guvern.
Între timp, aceasta s-a mai domolit, iar în luna octombrie se ridica la 4,3%.
Față de luna decembrie 2017, cel mai mult s-au scumpit cartofii (29,11%), potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS), în vreme ce legumele și conservele de legume s-au scumpit cu 21,48%.
Gazele naturale s-au scumpit, la rândul lor, cu 16,6%, transportul aerian cu 16,27%, iar carburanții cu 8,58%.
Patimile șoferilor
Carburanții se scumpiseră chiar și cu 12%, după ce prețul petrolului a crescut masiv pe bursele internaționale, de la o medie de 52,5 dolari pe baril în 2017 la peste 80 de dolari în acest an.
În ultimele două luni, însă, prețul țițeiului a scăzut brusc, ca urmare a supracapacității de producție, nivelul ajungând la 63 de dolari acum.
ROBOR, din record în record
Concomitent, dobânzile la creditele în lei au crescut puternic, odată cu inflația.
Cauza este simplă: ca să combată inflația, Banca Națională a României a trebuit să crească dobânda-cheie. Acest lucru a dus la dobânzi mai mari în tranzacțiile dintre bănci.
Dacă la începutul anului, indicele ROBOR – care reprezintă media dobânzilor cu care băncile se împrumută între ele – era 2,05%, acum a trecut de 3%.
Nivelul maxim a fost atins în data de 30 iulie, când era 3,47%.
Indicele ROBOR la trei luni este indicatorul folosit pentru calcularea dobânzilor la creditele în lei.
Împrumuturile luate prin programul „Prima Casă” au dobânda calculată prin formula ROBOR la 3 luni + 2.
Războiul comercial SUA-China, spectrul unei noi crize planetare
În fine, anul 2018 s-a mai caracterizat și prin adevărate războaie comerciale duse între marile puteri economice ale lumii.
Acestea au debutat în luna ianuarie, când președintele american Donald Trump a impus tarife vamale între 30 și 50% pentru importul de panouri solare și mașini de spălat, fiind vizate cele aduse din China.
La cuțite cu UE și Mexic
Acestea au continuat cu tarifele pentru oțel (25%) și aluminiu (10%). Trump a surprins pentru că a impus tarife la oțel și aluminiu chiar și unor aliați, precum Canada și Uniunea Europeană.
Concomitent, a amenințat că va scoate SUA din NAFTA, tratatul american de liber schimb, dacă Mexicul nu va fi de acord ca fabricile auto de pe teritoriul său să utilizeze componente produse în America de Nord, pentru a stimula producția locală.
Americanii au recurs la această tactică din cauză că mulți producători auto deschideau fabrici în Mexic cu scopul de a exporta producția în SUA. Ulterior, mai multe companii au anulat planurile mexicane și au anunțat uzine noi în SUA.
De partea cealaltă, UE a impus la rândul său tarife vamale pentru motocicletele Harley Davidson, whisky-ul Jack Daniels și mașinile de spălat Whirlpool.
Problema chineză
Însă cele mai mari efecte le au tarifele impuse importurilor de produse din China, stat cu care SUA au un deficit comercial uriaș, de 375 de miliarde de dolari.
Trump a cerut inclusiv Apple să își mute fabricile de iPhone în SUA.
La rândul său, China a impus tarife pe importurile de soia din SUA, pe autoturisme și pe alte bunuri.
Furt de tehnologie și spionaj la nivel înalt
Imediat, Trump a amenințat cu noi tarife.
În paralel, SUA au interzis companiilor americane să mai vândă componente către grupul ZTE, care produce echipamente de telefonie și smartphone-uri, pe motiv că spionează pentru China.
Același lucru s-a întâmplat recent și cu un producător chinez de memorii, Fujian Jinhua Integrated Circuit, controlat de statul chinez, pe motiv că a furat tehnologii de la compania americană Micron Technology.
SUA au făcut presiuni și asupra altor state pentru a renunța la echipamentele Huawei, iar Australia a respins deja Huawei de la licitația pentru 5G.
Același lucru s-a întâmplat recent și cu Noua Zeelandă.
Inclusiv în România sunt folosite echipamente Huawei de către operatori de telefonie mobilă.
Toate aceste mutări sunt importante deoarece un război comercial în toată regula ar declanșa o criză la nivel mondial și ar putea duce la creșteri de preț pentru produsele realizate în China.
Iar acest lucru este extrem de important, având în vedere că „fabrica lumii” este China. În acest stat se realizează cea mai mare parte din smartphone-urile vândute la nivel global, cea mai mare parte dintre laptopuri, tablete, ceasuri inteligente, televizoare, electrocasnice, dar și haine și încălțăminte.
Surpriza de final de an
La ultimul Summit G20, derulat la Buenos Aires, președinții Donald Trump și Xi Jinping au agreat un armistițiu, urmând să renunțe China la tarifele pentru mașini produse în SUA.
De asemenea, Trump a scris pe Twitter că Beijingul a agreat să cumpere produse agricole, energetice, industriale și de altă natură pentru a reduce deficitul cu SUA.
Cei doi lideri au mai agreat crearea unor comisii mixte pentru a a demara discuțiile privind transferul de tehnologie, protejarea proprietății intelectuale, barierele non-comerciale și furturile cibernetic de tehnologii.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!