Și în Franța, ca în majoritatea țărilor UE, una dintre surprize a fost procentul mare de cetățeni care au votat la aceste alegeri (50,7%, cu 8 puncte mai mult decât în 2014, similar doar cu cel din 1994 de 52,8%) – un procent care nu fusese previzionat în sondajele de dinaintea scrutinului european. Motivele pot ține de tensiunile din societatea franceză din ultima perioadă, dar și de revenirea la sistemul de dinainte de 2004 de circumscripții electorale care ar fi putut contribui la apatia votanților la ultimele trei astfel de alegeri.
Lupta se anunța deja între partidul de dreapta Le Rassemblement național (RN), susținut de Marine Le Pen, și La République en marche (LRM), susținut de președintele Macron. Însă la nivelul țării, RN a câștigat alegerile cu 23,2%, față de 22,4% cât a strâns LRM, dar cu același număr de locuri – 23 fiecare. Chiar și așa, acest scor este totuși mai mic decât cel din 2014 al Frontului Național, partidul condus de Le Pen atunci, care ajunsese la 24,8% și 24 de locuri câștigate.
Partidul socialist Parti socialiste – Place Publique (PS), în schimb, a pierdut răsunător, adunând doar 6,2% din voturi și 6 locuri și fiind depășit de partidul ecologist, o altă surpriză. Scorul obținut de partidul ecologist Europe écologie – Les Verts (EELV), pe locul 3, cu 13,5% din voturi, i-a asigurat 13 locuri în Parlamentul European. O analiză Le Monde arată că rareori la alegerile europarlamentare partidul premierului de la acel moment ajunge pe prima poziție, din motivele explicate mai sus.
Germania
În Germania, trei lucruri importante și surprinzătoare pe alocuri au fost relevate de rezultatele alegerilor, așa cum a observat editorul responsabil de Europa al Buzzfeed: locul doi neașteptat ocupat de Partidul Verzilor (GRÜNE – Bündnis 90/Die Grünen – 20,5% din voturi) – care în general performează bine în sondaje, dar nu la fel de bine în alegeri, faptul că peste 90% dintre nemți au votat cu partide pro-UE și faptul că partidul naționalist Alternative für Deutschland (AfD) nu a înregistrat o victorie răsunătoare pentru dreapta extremă.
Pe prima poziție se află coaliția CDU – CSU (Christlich Demokratische Union Deutschlands / Christlich-Soziale Union în Bayern e.V.), condusă de partidul Angelei Merkel, CDU (cu 28,9% din voturi). Acesta însă a obținut cu 7 procente mai puțin decât în alegerile europene din 2014 și este și cel mai slab rezultat obținut într-un eveniment electoral național. În plus, aceste cifre mai mici ar putea afecta candidatura lui Manfred Weber ca lider al Comisiei Europene.
Partidul socialist Sozialdemokratische Partei Deutschlands (SPD) a ieșit doar pe locul trei, cu 15,8% din voturi – considerată o înfrângere semnificativă, cea mai mare din 1964. Conform unor evaluări Deutsche Welle, rezultatele slabe ale SPD și unele nemulțumiri ca partener de guvernare al CDU ar putea afecta coaliția SPD-CDU.
Mai mult, analizele sugerează că voturile pentru GRÜNE nu au venit neapărat doar de la electoratul de stânga dezamăgit de SPD, ci aproape 1,1 milioane chiar de la partidul conservator majoritar la guvernare, CDU.
CAPITOLUL 1: Prima prezență la vot în creștere
CAPITOLUL 3: Succes limitat față de așteptări pentru populism, naționalism, nativism, extremism, dar nu de ignorat
CAPITOLUL 5: Brexit și europarlamentarele la care nu se mai aștepta nimeni în Marea Britanie