- Partidele mari se erodează, ecologiștii cresc, iar succes au partide noi, majoritar liberale.
- În tradiția alegerilor europarlamentare, alegătorii sancționează partidele aflate la putere.
În logica argumentului alegerilor de “rang secund” și a mesajului de protest, alegerile europarlamentare din 2019 au adus o scădere semnificativă a voturilor pentru partidele dominante în PE și în diverse țări (precum Germania, Marea Britanie), dar și a partidelor de guvernare (ca în Belgia, Cehia, Estonia, Franța, Grecia, Germania, România, Slovacia).
** Partidele dominante istoric pierd teren
Partidele mari din țările europene au pierdut teren la aceste alegeri, ceea ce se reflectă în capacitatea partidelor de centru de la nivel european să domine PE – o premieră. Ponderea partidelor centriste în PE a scăzut de la 53% în 2014 la 43% acum. Ca o majoritate să se formeze în PE sunt necesare cel puțin 376 de locuri din cele 751 disponibile. Și contrar istoriei, cele două mari partide din PE, EPP și S&D, nu au strâns decât 326 de locuri împreună (-78 de locuri împreună față de 2014), ceea ce înseamnă că vor avea nevoie de un al treilea partid ca să poată forma majoritatea.
Ce s-a întâmplat la nivel național în marile țări europene și cum se poate reflecta în compoziția noului Parlament?
Cancelarul german Angela Merkel (dreapta) și președintele francezt Emmanuel Macron / Foto: EPA
Partidul susținut de Președintele Macron a pierdut primul loc la doar un procent diferență în fața celui naționalist susținut de Marine Le Pen, însă în Germania, deși pe primul loc, partidul Angelei Merkel CDU-CSU a pierdut 6,4% față de 2014.
În Franța și Germania partidele mari de stânga au avut pierderi masive la vot. În Franța, dezastrul a lovit și Partidul Socialist și Partidul Franța Nesupusă, iar în Germania social democrații au luat cu 11,5% mai puține voturi decât în 2014.
Pierderi majore au suferit Partidul Popular în Spania, în Italia Partito Democratico, cel mai mare partid de stânga în 2014 în PE.
Succesul verzilor
Și la aceste alegeri europarlamentare, partidele noi și cu un mesaj ferm au câștigat teren. Verzii sunt povestea de succes a unei idei extrem de importante, pe o temă care este parte dintre prerogativele UE și PE.
Aceștia au câștigat +17 locuri în 2019, până la un total de 69.
Pardidul Verde german își prezintă candidații la alegerile pentru Parlamentul European / Foto: EPA
Creșterea impresionantă a popularității verzilor în Franța și Germania nu este singulară. Cetățenii au ales partide ecologiste și în Irlanda (15%), Portugalia (5% prin partidul PAN – Oameni Animale Natură – care în 2014 nu trecuse pragul electoral), Finlanda (16%), unde surprinzător au devenit al doilea partid ca mărime. Iar în Lituania, verzii de la LVZS au ieșit pe locul 3, cu 12,6% din voturi.
În Slovacia, deși nu există un partid verde, doi dintre parlamentarii aleși ai coaliției liberale sunt activiști de mediu. Estul postcomunist rămâne însă puțin prezent în grupurile ecologiste.
Succesul partidelor noi și majoritar liberale
Grupul parlamentar ALDE va deveni mai mare și mai semnificativ în primul rând prin intrarea în PE a partidului En Marche al președintelui Macron, partid care s-a format și a explodat pe scena politică franceză după alegerile europene din 2014.
Ca răspuns la îngrijorările justificate legate de trendul autoritar iliberal și pe fondul acestora, parte a polarizării politice, în patru țări post-comuniste, partide care pot fi considerate liberale au avut succese importante și vor fi parte din ALDE la nivel european.
Alegerile prezidențiale din acest an din Slovacia au fost considerate simbolul victoriei liberalismului și un punct de referință semnificativ contra tendințelor iliberale. Astfel reușita partidului Slovacia Progresistă și a coaliției SPOLU (PS & SPOLU) s-a repetat în alegerile europarlamentare, unde au obținut cele mai multe voturi.
Ca și în Slovacia, în Cehia, mesajul liberal progresist proeuropean al Partidului Piraților (Pirate Party – 14%) este extrem de clar și de puternic, în ciuda victoriei partidului de guvernare, care este eurosceptic.
Ferenc Gyurcsany, liderul coaliției DK / Foto: EPA
Partidele noi, USR-PLUS în România și Momentum în Ungaria, care sunt în multe feluri similare ca scop, membri/conducere sau neclaritate ideologică, vor aparține ALDE. În Ungaria, un succes semnificativ al liberalismului ca opoziție la iliberalismul Fidesz îl reprezintă partidul DK (Coaliția Democratică), care cu un mesaj de campanie clar, puternic și programatic a reușit să depășească toate celelalte partide de opoziție și să devină al doilea partid. Fondatorul partidului, controversatul fost prim-ministru Ferenc Gyurcsany, a fost aproape invizibil și astfel mesajul și calitățile candidaților au ieșit în prim-plan. În special soția sa, Klara Dobrev, s-a dovedit a fi redutabilă și nu o alegere de conveniență pentru a nu lăsa partidul altora, cum s-a speculat inițial.
Vot împotriva guvernului/ partidelor la guvernare
Votul antiguvern este mai probabil să apară în a doua jumătate a ciclului electoral pentru parlament, președinte sau instituția care dă guvernul. Motivația este că în a doua jumătate a mandatului, un semnal de alarmă dat de cetățeni are șanse mai mari să fie recepționat și să fie luate măsuri. De aceea, probabilitatea ca PSOE din Spania (care tocmai a câștigat alegerile generale din aprilie) să fi fost penalizat la europarlamentare era mică, dar mare pentru En Marche (LRM) în Franța, PSD în România și Syriza în Grecia. Și în Belgia și Slovacia, cetățenii au dat un vot de avertisment pentru cei de la putere în aceste alegeri, în timp ce în Cehia, Germania și Suedia, partidele care conduc țara au avut pierderi, dar au rămas pe primul loc ca procent luat din totalul de voturi.
În România, pierderea semnificativă a PSD de 14,7% între 2014 și 2019 este una dintre cele mai mari în țările UE, peste cea a Smer-SD (Direction Social Democracy), de 9,1%, din Slovacia.
Liviu Dragnea / Foto: EPA
Rezultatele de la alegerile europarlamentare rămân un semnal legat de evaluarea fiecărui partid de către electorat, chiar dacă nu se reflectă exact în rezultatele la alte alegeri și nu pot genera consecințe pentru guvernarea națională decât strict în cadrul instituțional existent, în spiritul și litera legii.
Un exemplu în acest sens este cererea privită cu îndoială a lui Marine Le Pen de dizolvare a parlamentului, ca un minimum de recunoaștere a lui Macron că a pierdut alegerile europarlamentare.
CAPITOLUL 1: Prima prezență la vot în creștere
CAPITOLUL 3: Succes limitat față de așteptări pentru populism, naționalism, nativism, extremism, dar nu de ignorat
CAPITOLUL 4: Țările centrale ale proiectului european: detalii despre rezultate
CAPITOLUL 5: Brexit și europarlamentarele la care nu se mai aștepta nimeni în Marea Britanie