ComenteazăLibertatea a invitat trei analiști specializați în relația bilaterală SUA-România – Iulia Joja, cercetător în studii de securitate la Marea Neagră la Middle East Institute (Washington), Antonia Colibășanu, analist geopolitic și lector universitar la SNSPA și Corina Rebegea, directoarea Inițiativei SUA-România din cadrul think tank-ului american CEPA – să facă un bilanț, din perspectiva relațiilor militare, economice și de securitate între cele două state.
O analiză din perspectiva evaluării diplomației românești, în relația cu Statele Unite, în cei patru ani de Administrație Trump, poate fi realizată prin fragmentarea ei în capitole distincte, pentru că tema e vastă.
Cel mai important palier este cooperarea militară, România beneficiind de protecție pe securitate din partea SUA.
Al doilea palier îl reprezintă relațiile economice dintre cele două țări, nu tocmai bogate, investițiile americane în România ocupând, potrivit Oficiului Național al Registrului Comerțului, doar locul 14 în clasamentul pe țări de rezidență a investitorilor în societăți cu participare străină la capitalul social.
Iar o a treia temă de interes pentru români o reprezintă eliminarea vizelor în scopuri turistice și de afaceri.
Iohannis, de două ori la Casa Albă, echipa Trump nu s-a oprit la București
Înainte de toate, trebuie precizat că vizitele diplomatice, în cei patru ani de administrație republicană, au însemnat două vizite ale președintelui Klaus Iohannis la Casa Albă, însă reciproca nu s-a produs.
Nu numai la nivelul președinției Statelor Unite, dar nici la ecl al reprezentanților importanți din Departamentul de Stat.
În luna august a acestui an, secretarul american de Stat Mike Pompeo a efectuat un turneu în mai multe ţări din Europa Centrală și de Est, pentru a discuta despre relocarea trupelor SUA care vor fi retrase din Germania, dar România nu s-a aflat pe traseu.
Ultima vizită din partea unui diplomat american a fost în anul 2018, reprezentată de Wess Mitchell, în calitate de adjunct al Secretarului de Stat al SUA pentru Europa şi Eurasia. Înaintea sa, în anul 2016, a fost Victoria Nuland, tot adjunctul secretarului de stat al SUA pentru Afaceri Europene și Eurasiatice.
În 2017, secretarul de stat Rex Tillerson, șeful diplomației SUA, a oprit o noapte la București, dar nu într-o vizită oficială, ci pentru o escală tehnică a avionului. Fostul ministru de Externe Teodor Meleșcanu s-a întâlnit cu oficialul american la aeroport.
Întărirea flancului estic al NATO, benefică pentru România
În ceea ce privește investițiile militare ale Pentagonului în flancul estic al NATO, administrația republicană a fost una benefică pentru România, iar ea s-a produs în ciuda retoricii prietenoase a președintelui american pentru omologul său rus, Vladimir Putin.
Categoric, mandatul Administrației Trump a fost perceput în România, cel puțin în primii ani, favorabil Europei de Est. Nu neapărat pentru că Trump a considerat Europa de Est o prioritate, ci pentru că, în primii ani de mandat, generalii care au lucrat cu el au fost generali de pe vremea Războiului Rece, clasic republicani, pe care noi, în Europa de Est, îi asociem cu o politică mai asertivă în raport cu agresiunile Rusiei în zonă.
Iulia Joja, cercetător în studii de securitate la Marea Neagră la Middle East Institute (Washington):
Programul prin care americanii au alocat bani pentru a-și crește prezența în Europa din motive de securitate se numește Inițiativa Europeană de Descurajare, cunoscut anterior anului 2017 sub numele de Inițiativa Europeană de Reasigurare, și a fost inaugurat de Casa Albă la aproximativ trei luni după anexarea Crimeei de către Federația Rusă, în mandatul președintelui Obama.
Acest program a crescut de la 0,8 miliarde USD în 2016, la 3,4 miliarde USD în 2017, la 4,8 miliarde USD în 2018 și la 6,5 miliarde USD în 2019.
Majoritatea fondurilor au fost direcționate pentru apărarea Mării Baltice, împotriva prezenței militare rusești. Unele finanțări au ajuns și în zona Mării Negre, prin prezența sporită a NATO în România, prin exercițiile militare occidentale în Marea Neagră și prin ajutorul militar al SUA către Ucraina și Georgia.
Schimbarea administrației americane, de la una democrată la una republicană, nu s-a resimțit în România
Din perspectivă geopolitică, diferențele de la o administrație la cealaltă sunt inexistente, consideră analistul geopolitic Antonia Colibășanu. Cu alte cuvinte, schimbarea administrației americane, de la una democrată la una republicană, odată cu alegerea lui Donald Trump în 2016, nu s-a resimțit în România.
”Administrațiile democrate au avansat ideea de retragere a SUA din rolul de «polițist global» – strategia de reîntoarcere pe continentul american, la problemele interne, se desfășoară de ceva vreme și a fost promovată cu mult timp înainte ca Trump să-și facă apariția în politica americană”, arată Antonia Colibășanu.
”Ca detaliu tactic al acestei strategii, cu privire la Europa și România, administrația Obama a fost cea care a vorbit răspicat despre ineficiența parteneriatului transatlantic, criticând statele europene occidentale pentru implicare minimală în cadrul NATO și dezvoltând, în paralel, parteneriate cu statele din Estul Europei (flancul estic). Trump a preluat această temă și a dezvoltat-o într-un stil mai vocal”, mai spune analistul geopolitic.
În cazul României, contactele bilaterale în domeniul militar s-au intensificat în ultimii ani, dar nu ca o urmare directă a schimbării administrației din Washington, ci ca o evoluție firească a parteneriatului aflat în desfășurare, mai ales având în vedere reprofilarea bazei militare Kogălniceanu din bază de tranzit în bază militară strategică pentru flancul estic.
Antonia Colibășanu, analist geopolitic și lector universitar la SNSP:
Faptul că România a alocat în 2020 2% din PIB pentru apărare, așa cum au cerut americanii tuturor statelor membre NATO, a reprezentat un plus în relația bilaterală cu Statele Unite.
Guvernul a aprobat în ședința de vineri, 2 octombrie, ”Cartea albă a apărării”, care prevede asigurarea unui buget de 2% din PIB pentru Apărare în perioada 2020-2024.
20% din aceste fonduri vor fi alocate pentru înzestrare și modernizare, iar 2% pentru cercetare și inovare, potrivit datelor furnizate de ”Monitorul Apărării și Securității”.
În 2020, Ministerului Apărării i-au fost alocate aproximativ 24 de miliarde de lei – 2,26 din PIB. Potrivit sursei citate, din 2021 bugetul va reveni la 2%, urmând să fie mai mic cu 1 miliard de lei.
Va găzdui România mai mulți soldați americani, ca urmare a mutării bazelor din Germania?
O dezbaterea actuală, la nivelul întregii Europe, se referă la țările care vor primi soldați americani, în urma deciziei Statelor Unite de retragere a 12.000 de soldați din Germania.
Președintele Klaus Iohannis chiar a lansat public invitația ca România să primească mai mulți soldați americani, susținând că la Marea Neagră este nevoie de o prezență sporită a acestora. Totuși, care sunt actorii americani care vor decide acest lucru și de ce vor ține cont?
În esență, deciziile strategice de relocare a trupelor americane țin, pe de-o parte, de importanța atribuită de Pentagon și Washington unei zone geografice. De cealaltă parte se află evenimentele globale și regionale care setează gradele de importanță ale unei zone la un moment dat.
Desigur, la influențarea deciziei mai contează, în tradiție americană, și canalele de lobby, Polonia fiind un bun exemplu în acest sens, o țară care și-a fructificat mult relația cu americanii în mandatul lui Trump.
Până la acest moment, nimic sigur nu a fost decis în privința României.
”Departamentul de Apărare a Statelor Unite a făcut o aluzie la faptul că s-ar putea ca trupele care sunt în rotație la Marea Neagră să fie suplimentate, dar nu este totul clar. Există, la momentul acesta, o dispută de drept internațional, dacă ar trebui să existe sau nu trupe staționate permanent în spațiul estic. La noi, în Marea Neagră, am convenit asupra unei rotații continue, dar fără să le numim permanente. Iar această rotație poate să crească”, spune Iulia Joja.
Polonia reușește să obțină mai multe efective militare din partea USA pentru că are în mod tradițional o politică mult mai vocală decât România. România are o diplomație care se bazează, ca mod de a opera, pe un stil al discreției și în spatelor ușilor închise. Polonia cere mult mai mult, este mai prezentă în Statele Unite prin relația cu Congresul, sau la nivelul Departamentului de Stat, în relația cu Pentagonul și în cea președinte – președinte. Mai este și aspectul economic: Polonia a reușit să atragă acest număr de trupe și pentru că plătește. România nu are un buget militar suficient încât să poată prelua atât de multe costuri”, explică cercetătoarea în studii de securitate la Marea Neagră.
De ce este atât de greu pentru români să obțină eliminarea vizelor
O temă de interes pentru români este de ce nu pot să călătorească în Statele Unite fără viză. Nu de mult, în mandatul lui Donald Trump, Polonia a reușit eliminarea vizelor pentru cetățenii săi.
De ce Polonia reușește să obțină atât de multe avantaje, iar România, nu? La nivelul autorităților americane, problema se va pune la modul serios în momentul în care va exista un flux mare de cetățeni, români și americani, care vor circula des dintr-o țară în alta.
Un mediu de afaceri american dezvoltat în România ar fi putut influența în mod indirect ridicarea vizelor, numai că relațiile economice dintre cele două țări sunt slabe.
La nivelul Guvernului român, ministerului de Externe sau ambasadei României în Statele Unite, condusă de George Maior, nu există o diplomație economică puternică care să poată convinge investitorii americani să vină în România. Eșecul este cu atât de mare cu cât un specific al Administrației Trump a fost orientarea pro-business.
Multe companii se plâng de instabilitatea legislativă, de impredictibilitatea politică și a deciziilor de politici publice, sau de probleme legate de corupție din partea guvernanților. Cred că sunt și alte argumente legate de ce fel de oportunități oferă România – e doar piață de desfacere, o țară cu mână de lucru ieftină sau un loc unde vrei să vii să construiești pentru că piața de capital promite sau ai afaceri inovatoare etc.?
Corina Rebegea, directoarea Inițiativei SUA-România din cadrul think tank-ului american CEPA :
Cred că trebuie să acordam mai multă atenție ofertei sau tipului de valoare pe care o aducem investitorilor străini, americani sau nu. Așa că, pe de o parte, este vorba despre cât de stabilă și bine guvernată e România, cât de strategici suntem cu privire la sectoarele economice unde vrem investiții americane, iar apoi de cât de bine ne prezentăm – prin diplomația economică, explică analista Corina Rebegea.
Aceeași notă reticentă o are și Antonia Colibășanu, care critică lipsa de predictibilitate a politicii fiscale a statului român.
”Reticența investitorilor americani e similară cu cea a investitorilor români sau europeni și este legată de predictibilitatea mediului de afaceri din România. Având experiența a mai mult de 15 ani de lucru cu și în interiorul companiilor americane, stabilitatea este principala cheie pentru decizia de investiție. O companie poate înțelege un mediu politic ostil și poate chiar conviețui cu acesta – ceea ce e mai greu de înțeles este posibilitatea de schimbare a termenilor fiscali, uneori de mai multe ori pe parcursul unui an financiar. Chiar dacă discuțiile despre modificarea termenilor fiscali nu se transferă în realitate întotdeauna, existența acestora indică incertitudine și deci, pentru unele companii (de talie medie), imposibilitatea de a-și asuma riscurile aferente unei investiții”, arată Colibășanu.
Absența unui lobby românesc la Washington
Pe lângă relațiile economice slabe, un alt motiv pentru care Congresul american nu ia în discuție ridicare vizelor este pentru că nu este “impulsionat” de lobby-ului românesc la Washington, așa cum procedează comunitățile altora state.
”Comunitatea poloneză din Statele Unite este și mult mai numeroasă, și mult mai vizibilă și, fiind mai bine coagulată organizatoric, are o putere mult mai mare decât comunitatea românească din SUA. În cazul lui Trump, sprijinul comunității poloneze din Chicago (cea mai numeroasă de acest fel, concentrată într-un stat american) a fost unul din factorii decisivi în campania prezidențială din 2016. De asemenea, lobby-ul polonez de la Washington, având în vedere comunitatea poloneză din America și interesele de business ale acesteia, este incomparabil mai activ decât cel românesc”, a adăugat analistul geopolitic.
Până la urmă, vizele privesc nu doar turismul, dar și afacerile. Ca atare, nu aș forța comparația celor două state – pentru Washington (și leadership-ul american în general) interesul față de Polonia se împarte între politica externă și realitățile interne ale societății americane. Interesul față de România privește exclusiv domeniul externelor.
Antonia Colibășanu:
Conflictul economic cu China trece înaintea luptei anticorupție
Ambasada Statelor Unite în România, în mandatele democrate, a făcut un simbol din susținerea pe care și-a arătat-o pentru lupta împotriva corupției.
Odată cu venirea republicanilor la putere, în toată regiunea estică și central europeană s-a resimțit o ușoară retragere a temei statului de drept, o decizie destul de pragmatică, ținând cont de controversele europene ale Poloniei și Ungariei pe această temă.
Trebuie însă menționat că politicile Departamentului de Stat american nu și-au schimbat cursul ca urmare a retoricii, uneori, flamboaiante a președintelui Trump, iar agendele ambasadorilor în regiune pot diferi și în funcție de cine se consideră ei mai apropiați, fie de aparatul birocratic al Departamentului de Stat, fie direct de președintele Trump.
”S-ar putea să regăsim o schimbare, pentru că dacă e să ne uităm la Administrația Trump, avem la nivel regional sau mondial o reducere a priorității pe lupta împotriva corupției. America first, în politica externă a acestui stat, a însemnat o prioritizare a relațiilor comerciale și un declic, în anumite locuri, pe susținerea luptei împotriva corupției și a democrației liberale”, spune Iulia Joja.
În ceea ce privește România, în timpul audierii din Congresul american a noului ambasador american, Adrian Zuckerman, acesta a plusat pe tema luptei anticorupției, dar odată venit la post, agenda sa publică a fost axată pe contracararea expansiunii economice chineze. Pe agenda americană la București mai regăsim și lupta împotriva crimei organizate.
”Nu cred că Departamentul de Stat și-a schimbat abordarea. Cel puțin eu nu văd semnele. Ce mi se pare problematic e faptul că SUA încep să își piardă din prestigiu și credibilitate având în vedere toate problemele interne, dar asta e altă discuție”, adaugă Corina Rebegea.
Bucureștiul, de partea Statelor Unite în conflictul cu Huawei
În privința dorințelor americane de a descuraja dezvoltarea relațiilor economice româno-chineze, ambasadorul Zuckerman a luat frecvent poziții publice împotriva companiei Huawei.
Asta pentru că la nivelul Casei Albe, războiul economic cu China a devenit prioritatea zero. China crește tot mai mult în relevanță pe agenda decidenților americani.
Trebuie precizat că, în toate analizele privind relațiile economice dintre China și țările de est și central europene din ultimii ani, cifrele arată că România are schimburile economice cele mai slabe cu China prin comparație cu țările din regiune, Bulgaria, Ungaria, Polonia etc.
”România s-a poziționat corect în dezbaterea despre tehnologia 5G și asta i-a adus și beneficii în relația cu SUA. Suntem deja în mijlocul confruntării, dar ce ne-a ajutat până acum (regulile și conditiile UE în privința proiectelor de investiții, accesul la fonduri, împrumuturi fără să avem nevoie de banii chinezilor) cred că ne va ajuta și în viitor. În UE deja se vorbește despre aplicarea unor standarde comune de analiză și aprobare a investițiilor strategice, tot mai multe state devin precaute sau chiar ostile în relația cu China, dată fiind presiunea la care sunt supuse, plus riscurile obiective care par să fie din ce în ce mai recunoscute (cu excepții, desigur, cum ar fi Ungaria) iar asta cred că va duce la o armonizare a poziției europene față de China. Nu știu dacă aceeași armonizare va avea loc și între UE și SUA”, susține Corina Rebegea.
Dacă în ultimii ani, dezbaterile referitoare la amenințările de la Marea Neagră vizau agresiunile rusești, cu o anumită întârziere față de Statele Unite, în România, va deveni vocală și tema privind interesele Chinei la Marea Neagră ( în special cele de infrastructură și economice).
Trump sau Biden, America rămâne departe de România
Ce ar însemna pentru România alți patru ani cu Trump? Dar cu o administrație Biden?
”Cam același lucru – O Americă îndepărtată, activă doar în caz de urgență, adică atunci când îi sunt afectate direct interesele. În ambele variante, România își menține importanța strategică – împreună cu bazele militare. Doar că, în cazul unei administrații democrate, vom auzi un alt tip de discurs, poate mai elegant și mai detașat, însă cu aceeași rezonanță a unei puteri în retragere și reconstrucție, cu grija unui focus concret doar pe ceea ce contează”, conchide Antonia Colibășanu.