Experții IISS susțin că actuala coaliție, formată din Statele Unite, Marea Britanie şi Franța, şi-a orientat echipamentele militare spre alte operațiuni, după victoria contra organizației teroriste Stat Islamic. De exemplu, americanii ar mai avea în regiune doar două escadrile ale aviației tactice. Pe mare, situația este similară, mai spun experții IISS.
Harta arată poziționarea actuală a avioanelor şi navelor de luptă americane, franceze şi britanice în zona Siriei. În cazul unui atac aerian, Statele Unite ale Americii ar fi putut mobiliza avioanele de luptă aflate în baza militară Mowafaq al Salti din Iordania şi din Al Dhafra, Emiratele Arabe Unite. Aici sunt staționate aeronave de tip F 15E şi F 22 Raptor. Într-un alt scenariu, bombardierele americane aflate în baza Al Udeid din Qatar ar fi putut juca un rol esențial.
Britanicii au şi ei 14 avioane de vânătoare Typhoon în baza Akrotiri din Cipru, de unde au fost mobilizate patru aviaone de vânătoare pentru atacul asupra Siriei, iar francezii pot ridica 12 aparate de zbor Rafale din Iordania şi Arabia Saudită.
Specialiștii Institutului Internațional pentru Studii Strategice spun că, în momentul de fată, sprijinul aerian este insuficient.
Pe mare, situaţia este similară. Doar unul dintre cele patru distrugătoare dotate cu rachete Tomahawk se află astăzi aproape de coastele Siriei. Este vorba despre USS Donald Cook. În sprijin ar mai putea veni Franţa, cu distrugătorul Aquitaine, dotat şi el cu rachete capabile să lovească ţinte în Siria. Marea Britanie are disponibilă în zonă nava HMS Duncan, dar IISS spune că nu este pregătită pentru un atac la sol.
Util pentru o operațiune miliară de o asemenea amploare este un portavion, astfel că Statele Unite au decis să trimită unul de la baza Norfolk, Virginia, dar USS Harry S Truman se află acum la două zile distanță de Marea Mediterană.
Jurnalistul de război Ana Maria Luca spune că un atac aeria nu este suficient pentru a rezolva problema din Siria.
„Cu siguranță că nu doar lovituri aeriene şi o intervenție militară, oricât de limitată ar fi ea sau oricât de extensivă ar fi ea. Cred că intervenția într-un conflict etnic dintr-o ţară trebuie să fie făcută cu o strategie foarte clară şi trebuie să ai niște lideri care știu clar ce au de făcut. Din păcate, la Washington, nu ai un Reagan. (…) Din păcate, a fost situația aceea în 2013, eram la Beirut atunci, şi am simțit panica celor care susțineau guvernul lui Assad, şi am simțit teama lor că „gata, s-a terminat pentru noi”. Din nefericire, administrația Obama nu a știut să balanseze. Dacă nu te poți tine de promisiune şi faci un pas înapoi în momentul în care ai de-a face cu un astfel de regim, e foarte greu să nu-l potențezi, să nu-i oferi o cale de scăpare. Atunci, încrederea pe care a primit-o guvernul de la Damasc, plus susținerea de la Teheran şi Rusia care au intervenit acolo, au dus la niște tragedii inimaginabile”, spune jurnalista.
Experții Institutul Internațional pentru Studii Strategice atrag atenţia că Rusia şi Iran deţin în Siria sisteme care ar putea să îngreuneze o intervenție militară.
Rusia se aștepta la atacul SUA în Siria, motiv pentru care şi-a retras navele de război pe care le avea în portul sirian Tartus, după cum a anunțat, miercuri seara, cotidianul „Kommersant”, care se bazează pe imagini din satelit publicate de Image Satellite International.
Statele Unite ale Americii, Franța și Marea Britanie au bombardat mai multe ținte guvernamentale din Siria drept reacție la presupusul atac chimic din orașul Douma. Operațiunea a fost lansată în zorii zilei și a vizat depozite cu arme chimice. Președintele american Donald Trump a anunțat atacul prin-un discurs televizat adresat națiunii. Rusia a avertizat că vor exista consecințe, în timp ce televiziunea siriană de stat a pretins că peste zece rachete au fost doborâte înainte să-și atingă ținta.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro