33 comentarii- Hess este expert care apare la Bloomberg și CNN, iar în trecut a scris editoriale pentru Al Jazeera și EurasiaNet, conform paginii sale de LinkedIn.
- Este autorul cărții „Războiul Economic: Ucraina și conflictul global dintre Rusia și Vest” și deține firma de consultanță Enmetena Advisory.
- „Foregin Policy” este o revistă de politică externă fondată în 1970 de cunoscutul politolog american Samuel P. Huntington, cu sediul în Washington, SUA, dar și cu apariții în peste 30 de limbi locale.
UPDATE 31 octombrie: Libertatea a primit un drept la replică din partea Grup Servicii Petroliere (GSP) prin care contestă informațiile referitoare la companie conținute de analiza publicată de revista Foreign Policy. Îl redăm integral la finalul articolului.
Amenințarea AUR
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a vizitat România în data de 10 octombrie, dar vizita nu a decurs în totalitate conform planului, un discurs programat în fața legislativului țării fiind anulat în ultimul moment, scrie revista.
Articolul precizează că Zelenski însuși a anulat discursul, dar motivul real a fost reacția a ceea ce autorul numește „partidului naționalist de opoziție din România, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR)”, care a amenințat că va protesta împotriva discursului.
Partidul și-a văzut sprijinul electoral mai mult decât dublat de la alegerile parlamentare din 2020. Acesta conduce în unele sondaje pentru alegerile pentru Uniunea Europeană de anul viitor din țară, chiar dacă Ucraina și Moldova au interzis liderului său, George Simion, să intre în țările lor din cauza presupuselor legături cu Kremlinul.
România, următorul câmp de luptă în alegeri
Hess scrie că România este într-un punct de cotitură, atât în ceea ce privește poziția sa față de Ucraina, cât și poziția sa în Europa.
În urma revenirii lui Robert Fico la conducere în Slovacia și a schimbării ulterioare a acesteia spre o poziție apropiată de cea a Ungariei în ceea ce privește sprijinul pentru Kiev, Bucureștiul se va dovedi probabil următorul câmp de luptă.
„Doar că este mult mai semnificativ”, scrie Hess, comparația fiind cu Slovacia. Și nu doar pentru că România are de aproape trei ori populația Slovaciei.
„România joacă un rol major în furnizarea de ajutor umanitar și în livrarea de echipamente militare către Ucraina, dar, cel mai important, este aliatul de bază pentru a permite cerealelor să ajungă pe piețele mondiale. Mai mult de jumătate din grânele ucrainene au fost exportate prin România de când a început invazia la scară largă a Rusiei, în februarie anul trecut”, arată consultantul politic.
Ucraina, subiect sensibil
Acesta precizează că relațiile României cu Kievul sunt un subiect sensibil pe plan intern și internațional.
„Potențialul viraj al României va avea ramificații majore pentru mediul economic și politic mai larg al Europei, deoarece țara este, de asemenea, menită să joace un rol-cheie în securitatea energetică europeană și mondială în următorii ani”, spune acesta.
România, amenințare pentru Gazprom
În luna iunie a acestui an, grupul austriac OMV și compania românească de gaze Romgaz au anunțat că intenționează să investească până la 4 miliarde de euro în dezvoltarea unor zăcăminte de gaze naturale în Marea Neagră, un proiect care ar putea produce cel puțin 10 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an.
Dezvoltarea infrastructurii ar urma să înceapă anul viitor și se speră că producția va începe în 2027. Extragerea acestei resurse oferă promisiunea atenuării amenințărilor rusești pe termen mediu, datorită promisiunilor industriei de hidrocarburi ale României.
Gazele, arma Rusiei
Dezvoltarea cu succes a producției de gaze naturale din România oferă capacitatea de a atenua arma economică cheie pe care Kremlinul a folosit-o împotriva Europei în paralel cu războiul său din Ucraina, și anume militarizarea livrărilor de gaze naturale, care a început înainte de invazia la scară largă și s-a intensificat ulterior.
Impactul strategiei Kremlinului a fost semnificativ, ducând inflația la cote nemaiîntâlnite în ultimele decenii, deși Uniunea Europeană a reușit să își diminueze dependența de gazele rusești.
Importul de gaz rusesc a scăzut la doar 8,4% din importurile europene în primele șapte luni din 2023, față de 45% în 2021.
Presiune pe cereale
Cu toate acestea, Kremlinul a arătat clar că este dispus să vizeze economiile europene prin intermediul altor mărfuri.
Retragerea sa din acordul privind transportul cerealelor ucrainene prin Marea Neagră în iulie nu a avut impactul major asupra prețurilor globale ale cerealelor, dar a dus la creșterea tensiunilor pe piețele europene de gaze, inclusiv o dispută a Ucrainei cu Ungaria, Polonia și Slovacia din cauza restricțiilor impuse de acestea asupra cerealelor din țara vecină.
În același timp, AUR și alte partide politice românești au cochetat, de asemenea, cu o astfel de acțiune.
„Nu există nicio îndoială că Rusia va continua astfel de eforturi în diverse clase de mărfuri”, punctează Hess în analiza sa.
Inflație nouă
Acesta spune că gazele sunt cele mai semnificative, iar piața globală este „nervoasă” în legătură cu orice întrerupere a aprovizionării.
În ultima săptămână, prețurile europene și mondiale la gaze au crescut din cauza unei scurgeri suspecte la o conductă dintre Finlanda și Estonia, la fel ca și în cazul amenințărilor de grevă din Australia în luna august.
Noi creșteri ale prețului gazelor amenință să determine noi creșteri de prețuri și inflație, care vor necesita noi rate ridicate ale dobânzii și, deci, costurile politice și economice pe care acestea le implică.
„Prin urmare, este extrem de important pentru Ucraina, Europa și, în general, pentru Occident, ca gazul românesc să curgă cât mai curând posibil. Rusia, în schimb, are toate motivele să se opună”, susține cercetătorul.
Militarizarea de către Rusia a Mării Negre – unde revendică apele teritoriale care se învecinează cu România prin ocuparea și anexarea ilegală a Crimeei – reprezintă o amenințare imediată evidentă, dar nu singura, susține Foregin Policy.
GSP, compania românească ce are relații vechi cu Gazprom
Consultantul afirmă că Rusia are o istorie îndelungată de utilizare a rețelelor de influență și a partenerilor de afaceri pentru a se impune în proiecte energetice din Europa, inclusiv în România. Companiile rusești au investiții în sectorul metalurgic al țării și în toate industriile de hidrocarburi și portuare.
O serie de oameni de afaceri români sunt, de asemenea, parteneri de lungă durată ai Kremlinului în furnizarea de servicii în Rusia.
Mult prea des aceste acțiuni au trecut pe sub radar. Și în timp ce Statele Unite și Uniunea Europeană au adoptat în ultimii ani noi și semnificative agende anti-kleptocrație, lătratul a fost mai rău decât mușcătura, spune el.
Acesta dă ca exemplu compania românească Grup Servicii Petroliere (GSP), controlată de către omul de afaceri Gabriel Comănescu, care are o „lungă istorie” de contracte cu Kremlinul.
Comănescu nu a anunțat planuri de a părăsi piața rusă, în ciuda sancțiunilor sporite după izbucnirea războiului și chiar și atunci când brutalitatea invaziei rusești și crimele de război asociate au devenit evidente, acuză acesta.
Compania a întreprins anterior lucrări care acum ar încălca sancțiunile internaționale: în iulie 2014 a ajutat compania petrolieră de stat rusă Gazprom Neft prin efectuarea de lucrări de foraj în Marea Arctică.
Acel contract a fost anunțat cu doar cinci zile înainte ca Statele Unite să introducă sancțiunile sectoriale împotriva Rusiei, care interziceau în mod specific sprijinul pentru proiectele rusești din zona arctică. Gazprom Neft a fost adăugată pe listă la scurt timp după aceea, dar contractul GSP a scăpat la timp, precizează consultantul politic.
Evitarea taxelor
Acesta arată că GSP a fost, de asemenea, subiectul unor investigații rezultate în urma dezvăluirilor din Panama Papers. RISE Project, un grup non-profit de jurnalism de investigație a scris în 2017 că firma a folosit structuri offshore pentru a plăti impozite mai mici.
De asemenea, compania s-a implicat în achiziția a 10 platforme marine de la Petrom.
Lupta anticorupție s-a oprit
Hess trece apoi în revistă bilanțul luptei anticorupție din România. Acesta scrie că DNA a fost evidențiată în Europa de Est, dar Laura Codruța Kovesi – fosta sefă DNA – a fost demisă în 2018 după ce PSD a cerut înlăturarea ei, „o demitere despre care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că a încălcat procedura legală”.
Kovesi a devenit între timp procuror-șef al Uniunii Europene, însă „agenda anticorupție din România a fost efectiv înghețată de la demiterea sa”, notează Hess în analiza sa.
Românii au ieșit în stradă pentru justiție independentă
Acesta mai spune că românii au ieșit în stradă în 2017 și 2018 pentru a protesta împotriva reformelor judiciare percepute ca instituționalizând controlul politic asupra sistemului judiciar, iar la alegerile din decembrie 2020, alianța USR PLUS a înregistrat cel mai bun rezultat al său, cu 16% din voturi și plasându-se în urma PSD și PNL.
Radiografia politică a momentului
Însă conform lui Hess, Parlamentul era „extrem de disfuncțional” chiar și înainte de ascensiunea AUR.
„O scurtă alianță între USR și PNL s-a prăbușit după doar nouă luni. România a avut patru prim-miniștri în ultimii trei ani, iar cele mai recente coaliții au reunit PNL și PSD, deși funcția de prim-ministru a fost asigurată prin rotație între cei doi. Ultimul lor guvern, format în iunie 2023, este condus de liderul PSD, Marcel Ciolacu”, arată expertul în analiza sa.
Hess subliniază că între timp USR PLUS s-a scindat, iar mulți dintre votanții PNL par să abandoneze partidul în favoarea AUR, trăgând întregul discurs politic al țării către dreapta și îndepărtându-l de provocarea corupției.
- Într-o variantă anterioară a articolului, cercetătorul era citat cu următoarea afirmație: „Ultimul lor guvern, format în iunie 2023, este condus de liderul PSD, Marcel Ciolacu, el însuși cercetat cândva pentru potențiale fapte de corupție de către DNA sub Codruța Kovesi”. Foreign Policy a corectat articolul pe 30 octombrie, cu următorul mesaj: „Marcel Ciolacu nu a fost cercetat de Direcția Națională Anticorupție a României, sub Laurei Codruță Kovesi, așa cum se spunea inițial”.
- DNA a clasat în martie anul curent un dosar în care efectua cercetări privind certificatele de revoluționar in rem, adică doar referitor la fapte. Fostul șef al procurorilor anticorupție, Crin Bologa, a declarat că Marcel Ciolacu nu este inculpat sau suspect în acest dosar.
Ce ar trebui făcut
Acesta spune însă că promisiunea României privind gazele naturale trebuie să fie o prioritate pentru a se asigura este dezvoltată în beneficiul românilor, dar și pentru Europa și Ucraina.
Evadarea sancțiunilor trebuie și ea „să fie ținută departe de industria înfloritoare a gazelor din Marea Neagră”.
De asemenea, Europa trebuie să acționeze acum pentru a se angaja proactiv în abordarea preocupărilor politice ale românilor, pentru ca AUR să nu profite de situație, arată Maximillian Hess în analiza sa.
Acesta spune că există un licăr de speranță: un sondaj recent arată că Mircea Geoană, secretar general adjunct al NATO, este favorit să câștige președinția în 2024 dacă va candida ca independent.
- Este vorba de un sondaj INSCOP apărut la început de octombrie, care îl plasează pe Geoană în fața lui Marcel Ciolacu (PSD), George Simion (AUR) și Nicolae Ciucă (PNL), conform News.ro.
Alte sondaje, pe care Foregin Policy, nu le citează, arată însă alte cifre.
„Nu este prea târziu pentru ca momentul de cotitură al României să fie unul pozitiv”, se încheie articolul.
Drept la replică din partea GSP
„În virtutea dreptului la replică şi informării corecte și complete a opinei publice privind articolul „Analiză Foreign Policy: Ce firmă deținută de un român are relații bune cu Kremlinul. „România se află într-un punct periculos de cotitură” ”, publicat în data de 30 octombrie 2023, ce are la bază analiza publicată de către dl. Maximilian Hess pe website-ul revistei Foreign Policy, Grupul GSP face următoarele precizări:
– Grupul GSP, înființat în 2003, prestează servicii integrate pentru industria de petrol și gaze. De-a lungul timpului, am desfășurat proiecte în țări din întreaga lume, în regiuni precum Marea Neagră, Marea Mediterană, Marea Nordului, Golful Mexic, Golful Persic.
– În 2009, GSP a câștigat primul contract în Federația Rusă, în urma unui proces internațional de licitație, pentru construcția gazoductului Dzhubga – Lazarevskoye – Soci. După finalizarea cu succes a proiectului DLS, strategia de dezvoltare a Grupului a inclus extinderea zonelor de operare, astfel că au fost derulate ulterior proiecte în Marea Britanie, Mexic, România, Turcia și Federația Rusă. Colaborarea noastră cu companiile rusești s-a bazat întotdeauna pe principiile comerțului echitabil și nu a avut implicații politice.
– În ciuda diverselor mențiuni în presă referitoare la implicarea factorului politic în relațiile noastre de afaceri, este crucial să subliniem că aceste acuzații nu au fost niciodată fundamentate. Acest narativ a fost folosit de-a lungul timpului de diverse partide în dezbateri politice, iar Compania neagă vehement orice astfel de afirmații.
– În vremuri de tensiuni geopolitice, compania noastră rămâne angajată în practicile de afaceri etice și considerăm esențială aderarea la legile și reglementările internaționale. În acest sens, chiar la începutul izbucnirii războiului din Ucraina, GSP a inițiat procedurile de închidere a activității comerciale în Federația Rusă.
– Afirmațiile în legătură cu Panama Papers au fost abordate de compania noastră la momentul publicării lor, aducând astfel claritate asupra acestui subiect.
Având în vedere cele de mai sus, considerăm că articolul de față are potențialul de a provoca atât prejudicii reputaționale, cât și economice Grupului GSP și managementului acestuia, fiind prezentate informații cu caracter tendențios și malițios, cu atât mai mult cu cât atât titlul, cât și imaginea ce însoțește articolul aduc în prim plan compania noastră.
În concluzie, pentru informarea corectă și imparțială a publicului dumneavoastră, solicităm:
– corectarea aspectelor menționate anterior;
– revizuirea titlului și a imaginii articolului în cauză.
Vă asigurăm de respectul grupului nostru de companii pentru publicația Libertatea și cititorii acesteia.”
- Libertatea nu va modifica titlul sau conținutul articolului, fiind vorba despre o analiză asumată de cercetătorul Maximillian Hess și publicată de o revistă prestigioasă de geopolitică.