Klaus şi Carmen Iohannis
“Cu un cap mai înalt decât toată mulţimea şi de mână cu soţia sa, Carmen, preşedintele Klaus Iohannis a păşit în Palatul Victoria cu o expresie facială care nu trăda nimic din gândurile sau simţămintele preşedintelui. Protocolar, Iohannis a salutat personal capetele încoronate, apoi şi-a luat soţia de mână din nou. A fost singurul personaj de la înmormântare care a ales să îşi tină soţia de mână. Este un gest de apropiere umană, de front comun, de “doi în unul”, care, deşi nu e protocolar sau specific vreunei case regale, simbolizează armonie şi drum comun. Carmen Iohannis părea, la Palatul Regal, că îşi poate gestiona emoţiile. Era sobră, avea o atitudine serioasă şi oficială. Nu a durat mult însă. Spre Patriarhie, cu preşedintele de mână, Carmen Iohannis a izbucnit în plâns. Puţini reporteri au vazut-o, şi mai puţini au fotografiat-o în această ipostază. Prima doamnă a revenit astfel la starea ei psihologică naturală, aceea de om al emoţiilor, al trăirilor şi nu al restricţiilor protocolare.”
Emil Constantinescu
“Fostul preşedinte Emil Constantinescu a ajuns la Palatul Victoria aproape în pas de defilare. A salutat garda militară şi ai intrat în palat ţinând capul sus… atât la propriu, cât şi la figurat. Nici Ion Iliescu, Petre Roman sau Traian Băsescu nu ar fi putut face asta şi să aibă totodată respectul mulţimii prezente acolo. Asta pentru că în timpul mandatului său ,regele a reprimit cetăţenia română! Emil Constantinescu a evitat socializarea excesivă atât la Palat, cât şi la Patriarhie iar pe figura sa se citea regretul unei pierderi simbolice şi o asumare a deciziilor trecutului.”
Mulţimea de români
“Jos Comunismul”, “Regele Mihai” sau “ Majestate, te iubim” – au strigat zeci de mii de oameni la plecarea cortegiului funerar de la Palatul Regal la Patriarhie. A fost momentul în care românii chiar au simţit pierderea ireversibilă a regelui. Mişcarea sicriului a declanşat un instinct de pierdere şi multe lacrimi. Nici că se putea o mai potrivită strigare asociată cu ultima zi a regelui în Bucureşti, decât “Jos Comunismul”. Oriunde ar fi, Regele Mihai a auzit din partea românilor ceea ce a gândit el timp de 70 de ani. Păcat însă că a fost prea târziu…