Majoritatea țărilor UE sunt dependente de importuri.
UE importă două treimi din gazele naturale, fie prin conducte, fie prin intermediul terminalelor GNL. Iar mai mult de o treime din gaz provine din Rusia.
Tensiunile dintre Occident şi Rusia au crescut după ce Moscova a desfăşurat peste 100.000 de soldaţi la graniţa cu Ucraina.
Iar Ucraina e țară de tranzit pentru gazul rusesc către UE.
Există temeri că acest conflict, dacă va escalada și se va transforma într-un război, ar putea duce la o nouă scădere a livrărilor de gaze către Europa, în contextul în care prețul gazelor deja a explodat aici, ducând la o creștere a costului vieții.
Există temeri și că robinetul ar putea fi închis complet.
Își poate permite Putin să piardă 20 de miliarde de dolari?
Thane Gustafson, profesor de științe politice la Georgetown University (Washington, SUA) și autorul cărții „Klimat. Rusia, în epoca schimbărilor climatice”, a observat că, chiar și în apogeul Războiului Rece, URSS nu a oprit exporturile de gaze. Iar în timpul celei mai încrâncenate dispute a Rusiei cu Ucraina, din 2009, distribuția a fost întreruptă pentru o scurtă perioadă.
Gustafson spune însă că, acum, oprirea livrării gazului către Europa nu mai este de neconceput. Spre deosebire de predecesorii săi sovietici, președintele rus își poate permite costul unui scurt șoc energetic, susține Gustafson.
Fără să socotească nicio penalitate pentru încălcarea contractului, Jaime Concha de la Energy Intelligence, un portal care oferă informații, predicții și analize în domeniul energetic, a calculat că o întrerupere completă a transportului de gaze către Europa ar genera pentru Gazprom pierderi între 203 și 228 de milioane dolari pe zi.
Dacă un astfel de embargo ar dura trei luni, pierderile s-ar ridica la aproximativ 20 de miliarde de dolari.
O pierdere de o asemenea amploare ar fi fost devastatoare pentru economia sovietică șubredă, care se baza în mare măsură pe valuta obținută prin vânzarea de gaz către Occident. Dar Rusia are astăzi aproximativ 600 de miliarde de dolari în rezervele sale de la Banca Centrală și ar putea face față cu ușurință unei astfel de lovituri, notează The Economist.
Câștiguri la bursă
Informațiile legate de situația nesigură de la granița cu Ucraina, unde sunt masate trupe ruse, a dus deja la creșterea prețurilor la gaz și la petrol.
Bancă americană JPMorgan Chase, una dintre cele mai vechi instituții financiare din lume, estimează că prețurile mai mari vor face ca Gazprom să obțină peste 90 de miliarde de dolari profit operațional brut în acest an, 20 de miliarde de dolari în plus față în 2019.
Care ar fi cele mai afectate state din Europa
Dacă întreruperea furnizării de gaz s-ar limita doar la instalațiile care tranzitează Ucraina, ca în 2009, Europa s-ar descurca.
Gazprom a redus deja fluxul de gaz prin Ucraina. Potrivit Citigroup, nivelul este la jumătate față de anul trecut și la un sfert față de 2019.
Ce s-ar putea întâmpla în scenariul de coșmar în care Putin întrerupe livrarea de gaze către Europa?
Acest lucru s-ar simți cel mai acut în Slovacia, Austria și câteva părți ale Italiei, consideră David Victor, profesor de inovare și politici publice la Universitatea California din San Diego.
Dintre marile țări europene, Germania este însă cea mai vulnerabilă. A închis trei dintre cele 6 centrale nucleare care i-au mai rămas, încercând să-și ducă până la capăt planul de renunțare la energia nucleară și de a se concentra pe cea regenerabilă. Astfel, cel mai mare consumator de gaze din Europa, aproximativ un sfert din consumul total de energie, este dependentă de gazul natural.
Soluția: gaze naturale lichefiate din Qatar și din SUA
SUA poartă discuţii cu Qatar şi cu alţi mari exportatori de gaze pentru a planifica măsuri de urgenţă în cazul în care o invazie rusă în Ucraina va întrerupe aprovizionarea Europei.
Discuţiile cu Qatar şi cu statele membre ale UE, axate pe asigurarea unor livrări suplimentare de gaze naturale lichefiate (GNL) transportate pe mare, au căpătat un caracter de urgenţă după ce negocierile la nivel înalt privind securitatea dintre Washington şi Moscova au înregistrat progrese minime.
Michael Stoppard, de la IHS Markit, lider global în informații, analize și soluții pentru industriile și piețele majore care conduc economiile la nivel mondial, consideră, însă, că există o capacitate de producție redusă, disponibilă în afara Rusiei, și că „aprovizionarea cu răspuns rapid” din America nu poate ajuta prea mult Europa, deoarece „facilitățile de export funcționează deja la maximum”.
Vestea bună este că sistemul energetic al Europei este mai rezistent decât a fost în timpul crizei din 2009, indică Andreas Goldthau, profesor de Politici Publice la Universitatea din Erfurt.
Măsurile pro-concurență, cum ar fi interzicerea „clauzelor de destinație” care interzic revânzarea gazelor, au slăbit „monopolul” Gazprom. O rețea densă de interconexiuni leagă acum țări izolate anterior.
În timpul crizei energetice recente, când prețurile pe piața europeană au crescut de trei ori, între octombrie și decembrie anul trecut, scăderea importurilor de gaze rusești a fost suplimentată de importuri de gaze naturale lichefiate din Asia.
Pe de altă parte, Massimo Di Odoardo, de la Wood Mackenzie, grup global de cercetare și consultanță în domeniul energiei, observă că transportul de GNL din America către Europa este mai rapid decât cel din Asia.
Cargourile cu GNL pot efectua mai multe transporturi, aproximativ 10% în plus din capacitatea de export către Europa. În total, s-ar putea acoperi 15% din deficitul care ar rezulta dintr-o întrerupere totală a livrării de gaz de către Rusiei.
Importanța stării vremii
Rystad, o companie independentă de cercetare energetică și business intelligence din Norvegia, a calculat că dacă se menține vremea „normală” în această iarnă, ar rămâne suficient gaz în depozite până în primăvară pentru a compensa două luni de pierdere a exporturilor de gaze rusești. Unii analiști cred că excesul ar putea acoperi chiar și patru luni, deși episoade de vreme mai rece ar reduce rapid acest „tampon” de siguranță.
Europa are și o armă secretă: depozitele subterane masive, puțin discutate, de gaze. Din motive tehnice și de siguranță, autoritățile de reglementare insistă ca unitățile de stocare să mențină o cantitate uriașă de gaz, care, în mod normal, nu este disponibilă pentru a fi pusă pe piață. Analiștii de la Wood Mackenzie consideră că până la o zecime din această cantitate poate fi folosită fără probleme.
Potrivit unui alt analist, Michael Stoppard, de la IHS Markit, exporturile de gaze rusești către Europa se ridică în prezent la aproximativ 230 de milioane de metri cubi pe zi. Acesta crede că sporirea energiei nucleare, prin repornirea centralelor recent închise sau creșterea factorilor de încărcare la cele subutilizate, ar putea surmonta deficitul. El calculează că, dacă vremea rămâne normală, atunci cantitatea de gaz stocată ar acoperi deficitul rămas timp de patru luni și jumătate.
„Aceasta este o criză a prețului mai mult decât o criză de aprovizionare fizică”, conchide Stoppard.
Consecințe în plan financiar
JPMorgan Chase prezice că, chiar și fără o întrerupere a gazelor din Rusia, Europa va cheltui aproximativ 1 trilion de dolari pe energie în acest an, în creștere de la 500 de miliarde de dolari față 2019.
Dacă regiunea este forțată să-și consume depozitele de gaz pentru a supraviețui unei opriri din Rusia, atunci ar trebui să cheltuiască și mai mult în timpul verii pentru a-și reconstrui frenetic rezervele pentru a evita o criză energetică iarna viitoare.
Dar un preț mai mare ar fi plătit de Rusia pe termen lung. O sursă din industrie notează că Gazprom s-ar putea confrunta cu consecințe comerciale „masive”.
Ce riscă Gazprom
Gazprom ar avea dificultăți să mai obțină contracte pe termen lung în Europa, dacă întrerupe furnizarea de gaze. Și conducta Nord Stream 2 ar fi în pericol.
În plus, un blocaj pentru Europa ar putea lăsa Gazprom fără un alt client: China, care acum importă cu precauție gaz rusesc, temându-se cu privire la fiabilitatea Rusiei.
O astfel de utilizare nesăbuită a „armei energetice” ar determina Europa să încerce să-și reducă dependența de exporturile rusești de gaze, notează, la final, The Economist.
Iar profesorul Thane Gustafson conchide: „Dacă Putin vrea să distrugă afacerea Gazprom în Europa, nu putea face asta într-un mod mai bun decât prin sistarea livrării de gaze”.
Foto: Shutterstock