Odată cu invazia Ucrainei, Vladimir Putin a trecut o linie importantă. Vestul s-a uitat şi nu a făcut mai nimic când Rusia a invadat Georgia în 2008 şi a anexat Crimeea în 2014. Însă ceea ce se întâmplă acum în Ucraina e imposibil de ignorat, notează expertul.

Limitele diplomaţiei

Acţiunile lui Putin şi felul în care le justifică ridică îndoieli serioase asupra posibilităţii oricărui fel de diplomaţie credibilă cu Rusia în acest stadiu al conflictului. 

Intenţiile preşedintelui rus au fost foarte clare încă de la discursul lui incoerent din 21 februarie, când a vorbit despre „imperiul” Rusiei, după care a recunoscut independenţa Doneţk şi Luhansk, notează expertul în securitate internațională. Acum Putin conduce „o operaţiune militară specială” în Ucraina, pe care el o pretinde justificată de ameninţarea Rusiei de către Ucraina. 

Diplomaţia a eşuat în încercarea de a-l opri pe Putin şi a întoarce Rusia de pe această traiectorie. E improbabil să fie folositoare sau binevenită în situaţia actuală. 

Acum este nevoie de o politică de stopare şi de reasigurare a statelor membre NATO şi UE. Rusia are nevoie să simtă o descurajare reală a oricărei viitoare escaladări militare, iar Putin trebuie să înţeleagă costul susţinerii acestui război. Asta ar implica o creştere şi mai mare a sancţiunilor impuse Rusiei – inclusiv lui Putin, anturajului său şi familiilor extinse ale acestora – şi tot ceea ce se poate face pentru a susţine Ucraina din punct de vedere militar, momentan cu excepţia detaşării trupelor din partea ţărilor vestice.

China îi va oferi, cel mai probabil, sprijin lui Putin

Va fi, de asemenea, important să cooperăm, pe cât de mult posibil, cu China ca parte a acestui proces, continuă Stefan Wolff, în analiza sa. Relaţiile dintre China şi Occident nu sunt cele mai calde, dar părţile au un interes comun privind stabilitatea în regiune. În timp China a făcut investiţii semnificative prin Iniţiativa „Centura şi drumul” din ultimul deceniu.

China şi-a echilibrat în mod repetat sprijinul pentru pretenţiile Rusiei la o nouă ordine a securităţii europene, cu un focus pe importanţa respectării suveranităţii şi integrităţii teritoriale a statelor. 

Prin urmare, nu este sub nicio formă inevitabil să vedem China oferind o posibilă „vestă de salvare” Rusiei în termeni de sprijin economic şi financiar odată ce sancţiunile vestice vor începe să se resimtă. La fel cum nu este imposibil să vedem că China îi va oferi lui Putin susţinere diplomatică şi politică la ONU şi în alte forumuri regionale şi internaţionale.

Deşi este improbabil ca China să sprijine pe faţă Occidentul împotriva Rusiei, ar putea juca un rol vital în împingerea Rusiei spre revenirea la o diplomaţie motivată de propriul interes, date fiind investiţiile substanţiale în Ucraina. 

Sub Putin, Rusia a încercat să îşi reafirme marele statut de putere şi în alte locuri: de la Asia Centrală la sudul Caucazului, de la Siria la Libia şi Mali. Asta dă Vestului posibile pârghii suplimentare pentru a pune presiune pe Rusia, pentru a o goli de resurse şi pentru a face nesustenabilă invazia militară a Ucrainei.

Securitatea, întâi de toate

Întrebarea este: ce ar trebui să se întâmple când vom ajunge la un stadiu în care diplomaţia ar putea fi, din nou, un instrument util pentru a restabili pacea şi securitatea internaţională? 

Prima problemă va fi ce format ar putea avea discuţiile cu Rusia. Dată fiind complexitatea crizei, acestea ar trebui să se întâmple local, între Rusia şi Ucraina, şi mai larg, între Rusia şi Vest.

Problemele umanitare trebuie să fie abordate odată cu restaurarea suveranităţii Ucrainei şi a integrităţii sale teritoriale şi cu revitalizarea mecanismelor pentru a preveni ca viitoarele crize să ducă la război. Un astfel de proces trebuie să înceapă prin a recunoaşte că mizele sunt mult mai largi decât Ucraina. 

Aceste discuţii nu vor fi posibile pe termen scurt. Dar pe termen mediu spre lung, nu există o alternativă viabilă la reactivarea implicării diplomatice. Asta nu înseamnă că prezicem succesul viitoarei diplomaţii, care va fi dificil de obţinut, date fiind mizele foarte diferite ale actorilor implicaţi în acest moment.

Dar trebuie recunoscut că diplomaţia este un mecanism necesar pentru a restabili ordinea după instabilitatea actuală.

Restabilirea şi susţinerea ordinii internaţionale

Pentru Ucraina, grija imediată este sfârşitul invaziei şi o stabilizare şi descaladare a situaţiei la graniţele ei recunoscute pe plan internaţional.

Dincolo de asta, menţinerea sprijinului unei poziţii internaţionale unite privind nerecunoaşterea teritoriilor pe care le pretinde Rusia în Crimeea şi Donbas este crucială.

Revenirea din ceea ce va deveni cel mai probabil o confruntare militară prelungită și dezastruoasă pe pământul ucrainean va pune o presiune suplimentară asupra instituțiilor și țesutului social al Ucrainei şi va necesita un amplu sprijin financiar și tehnic internațional. Pe termen lung, restabilirea suveranității depline și a integrității teritoriale trebuie să rămână în centrul atenției.

Pentru Occident, limitarea agresiunii Rusiei și menținerea alianțelor occidentale (UE și NATO) unite și intacte sunt obiectivele cheie pe termen scurt. Pe termen mai lung, trebuie restabilită o ordine de securitate europeană (și internațională) viabilă. Asta va implica gestionarea relației de securitate mai largi între Occident şi Rusia.

Viitoarea ordine internațională depinde de Biden, Xi Jinping și Putin

În schimb, Putin – și aici apare provocarea pentru diplomație – va dori să vadă o acceptare a noului status quo care speră că va apărea. Acest lucru i-ar permite consolidarea propriei sfere de influență eurasiatice care ține atât Vestul, cât și China la distanță și stabilește Rusia drept al treilea pol într-o nouă ordine mondială tripolară.

Va realiza diplomația miracolul de a ajunge la un compromis acceptabil și durabil? Orice răspuns la această întrebare poate fi doar speculativ în acest moment. Dar ceea ce știm – într-o oarecare măsură – este că mult va depinde de liderii individuali. 

„Cei trei mari” – Joe Biden din America, Xi Jinping din China și Putin însuși – vor fi cheia a ceea ce urmează în termeni diplomatici. Dar liderii de pe al doilea nivel, cum ar fi cei de la conducerea UE, Germania, Franța și Marea Britanie, vor fi, de asemenea, importanţi pentru acest dialog.

Va depinde, de asemenea, de costurile impuse Rusiei ca răspuns la abaterile sale și dacă acestea, la rândul lor, creează presiuni interne pentru Putin.

Și din punct de vedere diplomatic, va depinde de eficacitatea formatelor în care se va desfășura diplomația: atât specifice crizei actuale, cât și mai general, în raport cu viitoarea ordine internațională.

The Conversation acordă ziarului Libertatea dreptul de a prelua și traduce articolele publicate pe site-ul său. 

Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina, declanșat de Rusia

 
 

Urmărește-ne pe Google News