ComenteazăAceastă capturare fără precedent de teritoriu rusesc de la cel de-al Doilea Război Mondial (1939-1945) încoace scoate la iveală limitele mașinii de război a Kremlinului. În timp ce mulți încă văd în armata rusă o forță irezistibilă, cu provizii nelimitate, mai ales de soldați, acum devine tot mai evident că, în realitate, încercarea lui Vladimir Putin de a cuceri Ucraina a lăsat armata sa periculos de supraîntinsă și incapabilă să-și apere propriul teritoriu.
Aprobând incusiunea din Kursk, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a sperat că va putea face presiuni asupra lui Putin să transfere trupe din Ucraina spre frontul intern. Acest lucru nu s-a întâmplat deocamdată. În schimb, armata rusă a continuat să avanseze constant în estul Ucrainei și a mai capturat câteva orașe și sate de la lansarea operațiunii din Kursk. În același timp, faptul că Putin a trebuit să aleagă între continuarea invaziei sale din Ucraina și apărarea Rusiei este grăitor de la sine, scrie Peter Dickinson, responsabil de blogul UkraineAlert al centrului de reflecție The Eurasia Center, cu sediul la Washington D.C.
Probleme pentru Putin în procesul de recrutare
Dificultățile de pe frontul Kursk reprezintă cel mai recent indiciu că Moscova se confruntă cu probleme tot mai mari în procesul de recrutare. În ultimele luni, armata rusă a fost nevoită să-și mărească semnificativ soldele pentru a atrage noi recruți. Cu toate acestea, tinerii nu se înghesuie să semneze contracte. Ori, potrivit publicației de investigație Viorstka, aproape jumătate din cetățenii rușii care au semnat în acest an contracte cu Ministerul Apărării de la Moscova pentru a lupta în Ucraina au peste 50 de ani.
Un alt indiciu că Putin este forțat să caute pe fundul butoiului pentru a reface rândurile epuizate ale armatei sale îl constituie decizia de trimitere a marinarilor de pe singurul portavion al Rusiei, Amiralul Kuznetsov, ca infanteriști în Ucraina. În plus, două legi promulgate recent de Putin permit de-acum recrutarea inculpaților în schimbul renunțării la urmărirea penală. Zeci de mii de pușcăriași ruși au fost deja eliberați din închisori pentru a lupta în Ucraina.
De altfel, în momentul în care trupele ucrainene au trecut granița în regiunea Kursk, la începutul lunii august, au descoperit că formațiunile de apărare erau formate în mare parte din tineri chemați în armată. Slab pregătiți și prost echipați, aceștia s-au predat în număr mare, o situație ce a permis Ucrainei să-și completeze fondul de schimburi de prizonieri de război și a provocat neliniște în Rusia.
Situația din Kursk, tratată în continuare ca o simplă „provocare”
Reacția neobișnuit de timidă a lui Putin față de incursiunea din Kursk sugerează că liderul de la Kremlin este conștient de carențele armatei sale. Departe de a amenința cu cel de-al Treilea Război Mondial sau de a încerca să-și unească țara împotriva „invadatorului străin”, Putin a căutat să minimizeze situația, calificând-o o simplă „provocare”, spre dezamăgirea ultranaționaliștilor ruși.
Presa de stat din Rusia și cea loială Kremlinului au primit ordin să nu acorde o atenție prea mare incursiunii din Kursk și să pregătească societatea rusă pentru o „nouă normalitate”.
Asta nu înseamnă că armata rusă este în pragul colapsului. Dimpotrivă, Putin a dat ordin pentru o nouă creștere a efectivelor armatei ruse, până la 1,5 milioane de soldați în data de 1 decembrie 2024. El poate anunța și o nouă rundă de mobilizare, în caz de necesitate, dar o astfel de mișcare nepopulară ar putea alimenta tulburările interne și determina mii de tineri ruși să fugă din țară.
Războiul de uzură, o sinucidere pentru Ucraina
Putin rămâne obligat să facă rost de un număr mare de trupe suplimentare pentru a acoperi pierderile umane grele suferite în Ucraina și a-și atinge obiectivul de a sângera treptat țara vecină, într-un război brutal de uzură, până la eventuala ei capitulare.
Potrivit estimărilor serviciilor secrete britanice, Rusia a înregistrat luna trecută o medie zilnică de 1.271 de soldați uciși sau răniți pe frontul din Ucraina, depășind recordul negativ din luna mai, cu o medie zilnică de 1.262 de soldați uciși sau răniți. Un calcul simplu arată că rușii ar fi pierdut încă 38.130 de soldați. Cu toate acestea, Rusia rămâne superioară numeric în fața Ucrainei, iar Putin se bazează în mod clar pe cantitate pentru a-și continua invazia și a-și îndeplini obiectivele.
Conducerea de la Kiev pare că înțelege perfect această aritmetică sumbră. Într-adevăr, liderii ucraineni au luat decizia îndrăzneață de a invada Rusia pentru a ieși cumva din impasul războiului de uzură, care poate însemna o „sinucidere națională” în fața unui inamic superior numeric.
Nu toată lumea este convinsă de argumentele în favoarea operațiunii din Kursk, unii critici numind-o un pariu nechibzuit și o gafă strategică care a slăbit apărarea Ucrainei într-o perioadă critică pe front. Cu toate acestea, nu se poate nega faptul că ofensiva a reușit să conteste narațiunea predominantă anterior cu privire la inevitabilitatea victoriei ruse. Mai mult decât atât, incursiunea din Kursk a mai demonstrat că armata prea extinsă a lui Putin este extrem de vulnerabilă, în contrast cu situația prezentată de Kremlin, conchide Peter Dickinson.