ComenteazăCitește și:
- Prostituție pentru 2,5 euro. Povestea unor românce forțate de alți conaționali să se prostitueze în Spania
- Ziua cerșesc, noaptea se prostituează. Românii care conduc o organizație criminală în Norvegia au înfuriat oamenii
- Bătute și violate de angajatori | Până la 7.500 de femei, majoritatea românce, trăiesc în condiții de sclavie în sudul Italiei
Angelika Molnar, șefa diviziei pentru trafic de carne vie din Europol, susține că victimele sunt încurajate să părăsească țările lor sărace, precum România și Slovacia. Ele sunt păcălite că vor avea un loc de muncă stabil și bine plătit, însă realitatea se dovedește a fi alta.
”Abia atunci când ajung li se spune că nu au niciun loc de muncă şi trebuie să se logodească în schimb cu pakistanezi”, a afirmat Angelika Molnar.
Ea susține că potenţialii miri pakistanezi vor să rămână în Scoţia, dar pentru a cere rezidenţă trebuie să se căsătorească cu o femeie din Uniunea Europeană. Așa ajung femei din Slovacia și România să le fie neveste. De altfel, jurnaliştii BBC au descoperit o singură femeie din Slovacia care a fost traficată de trei ori în Glasgow.
”După căsătorie, aceste femei rămân sub controlul traficanţilor şi sunt exploatate ca menajere de către soţi sau violate şi exploatate sexual de către concetăţeni”, a precizat Molnar.
Jurnalista Sam Poling a încercat să dea de urma unor femei slovace traficate în Scoţia, dar a descoperit că femeile ajugeau înapoi în mâna traficanţilor după ce erau salvate din Glasgow şi aduse în Slovacia.
Echipa BBC a filmat inclusiv o locuinţă ”de tranzit” folosită de un bărbat care cumpăra fete şi le ţinea pentru câteva zile înainte de a le duce la Glasgow.
”Unele fete nu au nicio carte de identitate, nu au niciun paşaport. Aici, noi putem în 24 de ore să realizăm paşapoarte şi cărţi de identitate. Plăteşti pentru asta şi îţi primeşti paşaportul. În două zile, traficanţii le aranjează pe fete pentru a părea foarte frumoase, pentru că cele mai multe provin din comunităţi rome. Nu există apă, e un loc extrem de dificil în care să trăieşti”, a explicat Yves Ogu, care colaborează cu autorităţile pentru a salva victimele din Scoţia.
Aceste căsătorii de formă pot fi identificate cu uşurinţă, pentru că implică de obicei tinere est-europene, care se mărită cu bărbaţi de origine asiatică. De asemenea, aceeaşi adresă este folosită pentru multiple căsătorii, dar nu există semne că cineva locuieşte la adresa din acte. Ulterior, cuplurile divorţează după cinci ani, atunci când bărbatul obţine drept de rezidenţă în Marea Britanie.
Reportaj BBC despre românii care pleacă în Regat
Jurnalista Sam Poling nu a anchetat doar căsătoriile aranjate, ci a realizat și un reportaj despre românii care aleg să se ducă în Regat pentru a munci. Aceasta a mers cu un autocar din România până în Marea Britanie, în care se aflau oameni care ar putea să devină victime ale traficanților de carne vie.
“Ca jurnalist, sunt anumite povești care te marchează. În mod straniu, rareori povestea este cea care lasă o urmă. Sunt de fapt oamenii pe care îi întâlnești. Pentru mine a fost un tânăr român. Nu i-am aflat niciodat numele. Am călătorit cu el timp de trei zile, cu autocarul, de-a lungul a șapte țări, în căutarea unui loc de muncă. Am mâncat împreună, am râs cu el și l-am văzut cum plânge, însă niciodată nu i-am aflat numele”, scrie jurnalista BBC.
Ea a luat un microbuz care a plecat din România către Marea Britanie tocmai pentru a afla poveștile oamenilor care merg în Regat – fie din alegerea lor, fie din alte motive.
Așa a ajuns în București, unde “șoferul a cerut 165 de lire de la mine, pentru drumul către Glasgow. A insistat să-l plătesc în lire și mi-a spus că face acest trase de trei ori pe săptămână”, a mai scris jurnalista. Călătoria ei cu microbuzul prin România a durat aproximativ zece orei, timp în care s-a oprit doar pentru a lua alte persoane.
“Am văzut cum sunt dați sute de lire. Toată lumea cu care am vorbit făcea acest traseu pentru prima oară”, continuă Sam Poling. Bărbații spuneau că merg să lucreze în agricultură, fabrici, construcții sau spălătorii auto. Femeile că merg să lucreze în hoteluri sau azile.
“Într-un final am ajuns la Cluj, în estul țării, unde ne-am urcat în autocarul care urma să ne fie casă pentru următoarele trei zile”, mai scrie jurnalista.
Primul grup de bărbați cu care a vorbit se îndrepta către Leeds, Luton, Southampton și Londra “Un bărbat care urma să lucreze într-o spălătorie auto mi-a spus că va munci șase sau șapte zile pe săptămână, în ture de câte 11 ore. Pentru asta va fi plătit cu câte 40 de lire zilnic. A spus: este puțin, nu? Pentru un român, viața aici este foarte grea. Lucrezi pentru șapte lire pe zi. Este o viață grea”, scrie jurnalista.
Mulți dintre ei au povestit că vor primi cazare din partea celor care îi angajează, însă nu știu mai multe despre condiții.
În călătoria ei din România în Scoția, jurnalista a întâlnit un tânăr de 19 ani, care pleca să lucreze ca ospătar.
“Părea speriat și l-am întrebat dacă este nervos. ‘Puțin, mi-a spus. (…) Pentru șase zile lucrate, câte zece ore pe zi, va fi plătit cu câte 118 lire, pe săptămână. Va locui într-un apartament cu alții. Nu știe câți oameni”, a mai scris jurnalista despre tânărul român a cărui poveste a impresionat-o.
“Engleza lui era aproape poveste. Mi-a spus: ‘În România lucrez în IT și acum o să fiu ospătar”, continua jurnalista. Cei doi au discutat foarte multe de-a lungul călătorie către Marea Britanie despre viața din România.
“De fiecare dată când ne opream, tânărul ospătar venea la mine, vorbea cu mine despre viața lui de acasă, despre teama lui de a fi singur în Marea Britanie, despre disperarea sa legată de situația în care se află”, mai scrie în reportajul BBC.
La sosirea în Londra, jurnalista scrie că nu a apucat să-și ia rămas bun de la tânărul ospătar. “În timp ce ne îndreptam către nord, m-am întrebat care dintre colegii de călătorie a aflat că a fost traficat. Speram ca tânărul ospătar să nu fie printre ei”, conchide Sam Poling.