ComenteazăPentru o viata mai buna, atrasi de mirajul castigurilor in moneda unica europeana, s-au dezradacinat. Au lasat totul in urma – casa, familie, prieteni – si au plecat in pribegie, printre straini. Au preferat sa o ia de la capat, sa porneasca pe un alt drum. In cautarea raspunsurilor pe care nu le-au gasit in tara lor, mii de romani s-au aciuat in Creta, insula greceasca pierduta in Mediterana, unde spera ca macar vor reusi sa faca un cheag.
In Creta nu e greu sa gasesti un roman. Sunt aproape la tot pasul. Este suficient sa faci cativa pasi pe strazile din insula, printre tarabele din centrele comerciale intesate cu te-miri-ce sau pe falezele unde tavernele sunt aliniate precum perlele intr-un sirag, ca sa dai nas in nas cu un conational. Sa auzi vorbindu-se ca acasa, ca in Romania.
Din 10.000 de romani, cei mai multi muncesc ilegal
Oficial, in insula sunt 2.000, poate 3.000 de romani, dar in realitate se spune ca ar fi vreo 10.000. Multi dintre ei lucreaza la “negru” si poate de aceea, nu intotdeauna gasesti un romanas dispus sa isi deschida sufletul in fata unui ziarist si cu atat mai mult sa fie filmat sau fotografiat.
Pe Andi l-am depistat la hotelul Rinela Beach, din Kokkini Hani, un stabiliment luxos de patru stele. De fapt, el m-a gasit pe mine. M-a auzit vorbind romaneste si nu s-a sfiit sa intre in vorba. Ba dimpotriva, pentru ca lucreaza legal, cu contract. “Sunt plecat de patru ani de acasa. Patru ani in care nu am mai pus piciorul in tara. Tin legatura cu ai mei, care stau in Bucuresti, in Militari, prin telefon. Am fost in mai multe tari, dar aici e cel mai bine. Am vreo 800 de euro pe luna, bani pe care acasa nu cred ca pot sa ii castig. Sunt un fel de animator care, atunci cand la hotel sunt spectacole, le explic turistilor, in engleza, ce vor vedea si unde trebuie sa se plaseze in sala. Nu e greu, dar trebuie sa fii foarte amabil pentru ca oamenii scot din buzunare o gramada de bani. Lucrez cateva ore pe zi, in special seara pana spre miezul noptii. Apoi sunt liber pana a doua zi”, povesteste baiatul subtirel, imbracat ca pentru parada, cu haine care sclipesc in lumina. Cand nu sunt spectacole, Andi, caruia nici prin cap nu ii trece sa mai lucreze in tara, face si altceva. Ii ajuta pe barmani sau pe ospatari, isi face de lucru pe la piscina sau prin gradinile vesnic verzi ale hotelului. Stie ca nu se va pricopsi cu un asemenea “job”, dar spune ca are destul cat sa duca o viata normala. In felul lui e realizat, chiar daca nu poate spune ca este un roman care a descoperit cheia succesului departe de casa.
„Ne cresc veniturile atunci cand vin turistii”
In Agia Galini (Inger linistit, in traducere), o asezare mica, dar foarte cocheta, populata in majoritate de oameni ai marii, traieste, de vreo 10 ani, Marilena Merscic. Femeia a plecat de acasa, din Buzau, pe cand era o pustoaica si s-a maritat cu alesul inimii, un cretan. Acum are cu familia un mic magazin si o carciumioara, afaceri de care se ingrijeste cu soacra ei. Pestele prins zilnic de barbatul ei, care e pescar, ajunge, prin diferite contracte, la marii distribuitori. “Sotul meu pescuieste, nu are timp sa stea la magazin. Eu cu soacra-mea ne ocupam de treburile astea. Sa stii ca merge treaba, dar poate nu asa cum ne-am fi dorit. Nu ne imbogatim. Suntem o familie normala, care traieste, ca mai toti cretanii, din afaceri si turism. In sezon, cand orasul se umple de turisti, ne mai cresc si noua veniturile”, spune Marilena in timp ce, de la o masa mai retrasa, isi “perie” discret tearsa cu privirea pentru ca mesenilor sa nu le lipseasca ceva.