“E vorba de campania electorală pentru Primăria Capitalei. Mai întîi în 2012, apoi în 2016 și acum, în 2020. De fiecare dată a fost un gest de susținere a aceluiași candidat: dl Nicușor Dan. După două eșecuri, domnia-sa face și anul acesta o încercare, pe care o susțin din nou, în speranța că nu sînt purtătorul lui de ghinion”, scrie Andrei Pleșu în Dilema Veche.
Apoi fostul consilier pe probleme de politică externe al lui Traian Băsescu (pentru o scurtă perioadă, în primul mandat, n.red.) îl critică pe acesta pentru dorința de a candida din nou la Primăria Capitalei.
Opoziția nu pricepe (și nu e prima dată!) că, fără un gest de solidaritate care să impună o candidatură unică, acordă o șansă nemeritată celorlalți. Că orgoliul privat sau de gașcă nu e motivația optimă a unei campanii electorale reușite.
Băsescu nu salvează Bucureștiul, ci PMP
“”Nu-l înțeleg pe dl Traian Băsescu, fost ministru, fost primar, fost președinte al țării (de două ori), cînd decide să lupte din nou pentru Primăria Capitalei, pentru a ajuta… partidul. S-ar zice că nu Bucureștiul e de salvat, ci PMP-ul! Nu pun la îndoială eventuala sa performanță de primar reciclat, dar sînt stingherit de pofta sa infinită de victorie, de putere, de funcții publice, fără cântărirea contextului și a riscurilor pentru propria sa imagine”, punctează Andrei Pleșu.
Eseistul are și un comentariu pentru anunțata candidatură a lui Călin Popescu Tăriceanu la București: “De dl Tăriceanu nu mai vorbesc. E un exemplu spectaculos, aproape comic, de valorificare tenace a… eșecului. Nu-i prea iese, nu prea poate, dar o ține langa! Va defila în eternitate dinaintea patriei nerecunoscătoare, la concurență cu dl Cataramă și cu alți domni și doamne, specializați în paloare volubilă…”.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro