Metoda de electie in depistarea anemiei feriprive este insa colorarea fierului in “aspiratul” de maduva osoasa, unde se constata scaderea rezervelor de fier sau chiar absenta lor.
Pana la aceasta procedura, se efectueaza hemograma- examenul citologic al sangelui. Diagnosticul de anemie se orienteaza dupa doua valori: volumul globular mediu si nivelul reticulocitelor (globulele rosii la inceputul formarii lor).
Malabsorbtia fierului se detecteaza la adulti si la varstnici prin administrarea a 100 mg de fier pe stomacul gol si masurarea sideremiei (fierul in sange) dupa 1 ora si respectiv 2 ore de la administrare. Daca nu se observa o crestere de minim 100 micrograme/dl este vorba despre malabsorbtie. O metoda asemanatoare de diagnostic se practica si la nou-nascuti si copii, carora li se administreaza o anumita doza de fier, dupa care se verifica cresterea numarului de reticulocite dupa aproximativ o saptamana, si valoarea hemoglobinei, dupa patru saptamani.
Se masoara si valoarea sideremiei care in anemia feripriva este sub 80 de micrograme/dl la femei si sub 100 micrograme/dl sange la barbati. La varstnici aceste valori sunt si mai scazute, semnalul de alarma declansandu-se la sub 60 de micrograme/dl de sange. Constatarea numarului scazut de globule rosii ajuta la diferentierea de talasemie, un alt tip de anemie, la care numarul de hematii este normal sau chiar crescut.
Medicii recomanda frecvent si efectuarea colonoscopiei si sigmoidoscopiei, atunci cand suspecteaza sangerari oculte in scaun sau examinarea acestuia pentru identificarea eventualelor oua si a parazitilor.
In unele anemii care sunt cauzate de afectarea metabolismului fierului se poate face proba cu Fier 59, in clinici specializate de imagistica unde se lucreaza cu izotopi radioactivi. Pentru urmarirea traseului se injecteaza in organism fier radioactiv in cantitate mica si se poate identifica exact daca maduva osoasa nu absoarbe suficient fier sau daca globulele rosii fabricate de aceasta au anumite defecte. Proba este insa interzisa femeilor insarcinate, din cauza riscului asupra produsului de conceptie.
Dieta
Sunt multe alimente sau medicamente care interactioneaza cu preparatele de fier. La adulti, cel putin, in timpul tratamentului, trebuie limitat consumul de lapte la circa 500 ml pe zi. Mai mult, trebuie evitat consumul de lapte in primele doua ore dupa administrea medicamentului, precum si a altor produse lactate. In alta ordine de idei, trebuie mentionat si faptul ca se constata anemie feripriva la sugarii a caror sursa majora de nutritie este laptele de vaca.
La persoanele care urmeaza terapia de substituire a fierului se recomanda si cresterea consumului de alimente bogate in proteine si fier – carne rosie sau alba, fasole, boabe sau pastai, legume proaspete. Intrucat preparatele de fier constipa, nutritionistii va sugereaza sa cresteti continutul de fibre din alimentatie (fructe, cereale etc.) si sa faceti multa miscare, plimbari pe jos. O atentie speciala trebuie sa acorde acestui aspect gravidele, care includ suplimentele de fier in dieta lor pentru a evita constipatia.
Tratamentul
In primul rand se identifica cauza sangerarii care se trateaza in mod specific si in paralel se initiaza corectarea anemiei prin aport de fier. Cea mai simpla administare este cea orala si exista foarte multe produse care contin fier bivalent (Fe ++) sub forma de tablete, drajeuri simple, depot sau cu film protector, solutii buvabile in fiole sau siropuri. In principiu doza zilnica este de 300 mg. Studiile au aratat ca doar 20-30% din aceasta doza se absoarbe si poate fi “ajutata” sau potentata de administrarea concomitenta a 600-1000 mg de vitamina C. Absorbtia este scazuta de cafea, ceai sau lapte, precum si de administrarea concomitenta a antiacidelor sau a tetraciclinelor. Preparatele lichide cu fier sunt utile la copii, in doza unica recomandata de 3 mg/kg/zi. Atentie insa! Supradoza de fier este foarte toxica si de aceea aceste medicamente nu trebuie sa se afle la indemana copiilor.
Aceste preparate se administreaza incontinuu pana ce hemoglobina ajunge la valori normale, medicul apreciind apoi cat trebuie continuat tratamentul. Este important ca rezervele tisulare de fier sa se reconstituie integral.