ComenteazăGrădina Zoologică Orana din Noua Zeelandă – un
parc natural care se întinde pe 80 de hectare – e închisă. Și chiar dacă n-ar
fi, n-ar avea cine s-o viziteze, pentru că oamenii sunt izolați în casele lor
și nu mai pot ieși pe stradă decât pentru drumuri de strictă necesitate.
Cu 797 de infecții cu COVID-19 raportate și un deces, Noua Zeelandă e în carantină.
Însă animalele nu știu asta. Ele “se prezintă” în continuare, punctuale, la întâlnirea cu vizitatorii.
Îngrijitorii au observat că girafele își ocupă
zilnic, la ora 15.00, locurile pe unde știu că trec oamenii – Orana e o grădină
zoologică aparte, unde vizitatorii pot interacționa cu majoritatea animalelor
-, iar rinocerii ies la 15.15 și așteaptă să fie scărpinați pe burtă.
Gorilele, papagalii Kea, vidrele și suricatele
merg dintr-un capăt în altul în țarcurile lor, doar, doar dau peste ființele
bipede pe care s-au obișnuit să le vadă zilnic până acum.
Însă animalele sunt singurele la întâlnire. Oamenii
lipsesc, motivat, din peisaj.
Avem 400 de animale aici, la Orana, iar multe dintre ele sunt animale sociale. Pentru ele interacțiunea cu oamenii e un stimulent foarte important. În special gorilelor și papagalilor Kea am observat că le lipsesc vizitatorii, aș putea jura, din expresia papagalilor, că își dau seama că se petrece ceva ciudat.
Nathan Hawke, marketing manager și purtător de cuvânt al parcului zoo Orana:
Îngrijitorii spun că animalele par confuze,
plictisite, chiar triste și clar nu le priește singurătatea.
Ca să le mai ridice moralul, încearcă să le
stimuleze suplimentar prin mutarea în țarcuri noi, de unde pot interacționa cu
alte animale, și prin jocuri noi.
Lamele sunt scoase la plimbări lungi, în îngrăditurile leilor îngrijitorii dau cu parfum, care intrigă animalele și le face să “scotocească” pentru a găsi sursa mirosului cu care ele nu sunt obișnuite, iar pentru papagali mâncarea e așezată în boluri-puzzle, care îi forțează să-și pună minte la contribuție pentru a se hrăni.
Toate astea țin animalele ceva mai ocupate,
dar nu pot înlocui prezența oamenilor.
O confirmă și Joanne Thomas de la Wellington
Zoo: “Interacțiunea cu oamenii este extrem de importantă. Vedem acum,
mai ales în cazul vidrelor, cum ne acordă brusc mult mai multă atenție nouă,
îngrijitorilor, pentru că nu mai au contact cu alți oameni. E clar că le
lipsesc vizitatorii.
Și câinii dingo sunt afectați de lipsa oamenilor. Îi ducem la plimbare prin grădina zoologică, să întâlnească alte animale, ca să le treacă timpul mai ușor.
Joanne Thomas de la Wellington Zoo, Noua Zeelandă:
- Care sunt cele mai frumoase gradini zoologice din Romania!