ComenteazăDacă iubitorii de animale din mediul urban sunt mai obişnuiţi cu drumurile costisitoare până la veterinar, oamenii din mediul rural sunt sceptici când vine vorba să cheltuiască sume mari de bani cu patrupedele din ogradă. “Nu am de unde să dau 150 de lei pentru micro… cum ai zis matale (n.r. – microcip), am pensie de 350 de lei pe lună. Dacă o să trebuiască să plătim atâta, o să o dăm pe Lola, chiar dacă nu o să aibă cine să ne mai anunţe când intră cineva străin în curte”, ne-a spus Teodora Ciobanu, 82 de ani, din localitatea botoşăneană Orăşeni.
Se împrumută şi plăteşte
Totuşi, şi pe uliţele satelor se găsesc oameni care îşi consideră câinele din ogradă un membru al familiei şi… dacă-i musai, spun că vor plăti. “Îl am pe Pluto de mulţi ani, e un câine foarte bun, apără coteţele de vulpi şi ţine hoţii la distanţă. Dacă o să vină veterinarul să ne ceară bani pentru microcip, o să împrumutăm, dacă nu o să avem, şi vom plăti. Nu renunţăm la Pluto”, ne-a declarat şi Gheorghe Bejenaru (62 de ani).
Potrivit proiectului elaborat de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA), câinii cu stăpân din România trebuie microcipaţi până la 1 martie 2014 sau în maximum 30 de zile de la fătare. Montarea unui astfel de dispozitiv se face de către veterinari şi costă în jur de 150 de lei.