Anticoruptie declarativa

In Romania, a vorbi despre coruptie a devenit un obicei de bon-ton al fiecarui om politic. Numai ca, din pacate, activitatea anticoruptie a ramas doar la stadiul de simple vorbe in vant, desi masurile nu sunt greu de luat si se afla la indemana tuturor factorilor de decizie. Premierul s-a plans vineri ca traficul de droguri ia amploare si ca dealerii sunt arestati pe usa din fata a politiei si eliberati pe usa din dos. Ascultandu-l, mi-a dat impresia ca s-a limitat la o simpla observatie care va avea ca urmare o ridicare din umeri a celor vizati. Pentru ca asa pare la prima vedere. Numai ca politia nu este un organism autonom, intangibil si de necontrolat. Cel care se ocupa de aceasta institutie, ministrul de resort, se afla cel putin o data pe saptamana la dreapta premierului. Pe el, in schimb, nu-l trage nimeni de maneca. Cum nu l-a tras nimeni nici dupa „spectaculoasa” ancheta numita „vilele cu epoleti”. Lupta anticoruptie este probabil mult prea complicata pentru a fi abordata exact de la origini. Si poate de aceea toti liderii politici s-au multumit sa intervina doar declarativ. Ocupati prea mult cu integrarea, ei au catalogat lupta anticoruptie drept o activitate secundara, pe considerentul ca „are si Uniunea Europeana coruptii ei”. Dar ma indoiesc ca le-o fi spus cineva ca europenii mai doresc si coruptii nostri.

Urmărește-ne pe Google News