Caracatita coruptiei ar trebui ca, in aceste zile, sa tremure din toate tentaculele, mai ales din cele mari si groase, care imbratiseaza strans zone din administratia publica, mai mult sau mai putin centrala. De ce? Simplu, de la 1 septembrie un voinic cu palos, botezat chiar Parchet National Anticoruptie, ar trebui sa-si intre in paine, taind brat dupa brat. Asa a promis premierul. Nu va fi asa. PNA pare a fi un prunc nascut distrofic, ce se urneste greu. Abia daca, pentru a bifa termenul de 1 septembrie, va functiona un „nucleu” central; practic, e vorba de vechea Sectie anticoruptie a Parchetului CSJ. PNA, nu are, inca, nici sedii, nici personal si, ce e mult mai grav, procurorii cu certa reputatie profesionala si morala, in pofida promiterii unor avantaje materiale, nici nu fac coada la selectie. Stiu ei de ce, iar unii chiar zic: nu au certitudinea ca, in ciuda legii si declaratiilor oficiale, nu vor fi, in abordarea marii coruptii – implicand demnitari sau baroni locali – supusi presiunilor politice si administrative.
Intre timp, un fenomen interesant. Circula un fel de „Armaghedon”, scris de MI si IGP, despre care se afirma ca „se afla pe masa premierului”. A si fost tiparit de o publicatie. Insiruirea de scoateri de sub urmarire penala reprosate Parchetelor, destul de inabil insailate si chiar excedand competenta legala, sunt scanteile unui conflict vechi, intre MI si Parchetul CSJ, cu trimitere si la viitorul PNA: cine pe cine controleaza, cine pe cine conduce? Conflict denotand mai curand tafna si mai putin eficienta. Sau asa se si vrea?