ComenteazăDeși toate competițiile s-au anulat și restricțiile din Kenya nu au permis până săptămâna trecută antrenamentele de grup, sportivele nu s-a oprit totuși din alergat.
Antrenorul lor, Carol Șanta, spune că se bucură că a rămas în Kenya în această perioadă dificilă, că a putut să le fie alături și să le motiveze.
Cele trei tinere sunt în proces de naturalizare în România. Procesul merge însă greoi, fiindcă niște documente de la dosarul înaintat la Autoritatea Națională pentru Cetățenie s-au pierdut.
Atleți
arestați dacă se antrenau în grupuri mai mari de două persoane
Înainte să se închidă granițele, în martie, antrenorul român Carol Șanta nu știa ce să facă. Să revină în România ar fi fost soluția mai sigură, sistemul medical din Kenya fiind unul vulnerabil, iar antrenorul intra în categoria de risc, având 65 de ani.
A ales varianta riscantă, să stea în Iten, localitatea kenyană care a dat cei mai mulți campioni ai lumii la atletism, și să continue antrenamentele.
“Starea lor de spirit a fost fluctuantă, de la disperare, la o stare aproape de normalitate. Ăsta e singurul motiv pentru care mă bucur că n-am plecat din Kenya, fiindcă dacă plecam, era foarte greu să le motiveze cineva. Am avut răgaz să facem lucrurile mai în tihnă, să începem anul viitor cu un tip total diferit de antrenament și așteptări. Într-un fel a fost un avantaj pentru noi că am mai câștigat un an, ca să avem un rezultat bun la Jocurile Olimpice”, găsește Carol Șanta avantajele acestei perioade negre pentru sportul global.
Platourile înalte ale Kenyei, care se umpleau zilnic de sute de sportivi, pătând cu tricourile lor roșul pământului african, s-au golit.
Kenya a impus restricția antrenamentelor în grup. Astfel, atleții puteau să lucreze doar singuri, ceea ce pe termen lung poate fi demotivant.
“Dacă erau doi sau trei, era interzis, nu știu de câte ori au arestat atleții care se antrenau așa! Oficial, de săptămâna trecută lumea se poate antrena în grup. N-a fost niciun stadion disponibil, așa că am lucrat pe coclauri, pe drumuri, câte unu, câte doi și dacă n-au fost competiții, nici măcar nu-ți poți face un plan de pregătire pentru ceva anume. Acum, că avem un orizont, că probabil la sfârșit de august, septembrie vom avea competiții, am început să ne organizăm un pic”, mai spune românul.
În timp ce vorbim la telefon, una dintre atlete, Joan, are un antrenament comun cu campioana mondială la maraton, Brigid Kosgei: “Eram mereu cu frica în sân, unde ne antrenăm și acum, fiindcă singur nu poți să faci treaba. Am separat fiecare dintre fete plus un băiat care să ajute și ne-am făcut treaba”.
Cursa
pentru naturalizare
În “casa campionilor”, cum se autointitulează Iten, sportivii au trebuit să stea aproape, ca să se mențină în formă.
Mulți
dintre sportivii kenyeni trăiau de la o competiție la alta, fiindcă
premiile erau singura sursă de venit, și această perioadă de
inactivitate i-a adus pe mulți la limita subzistenței.
“Cu ce am primit de la Steaua am încercat să supraviețuim, să ne facem treaba, să uităm de pandemie. Dacă vor reuși să obțină cetățenia, vor beneficia de pregătirea olimpică, de niște condiții normale pentru obiectivele pe care le avem. A fost ciudat, pentru că unii chiar au abandonat ideea de a se antrena anul ăsta și mulți nu aveau un obiectiv”, mai spune Carol Șanta.
Practic, procedurile pentru obținerea cetățeniei au tărăgănat fiindcă s-au pierdut niște documente din dosar.
“Niște documente care ar fi trebuit să existe la dosarul depus la Autoritatea Națională pentru Cetățenie nu mai sunt, am primit o adresă de la autoritate că până la 14 august să mai depunem niște acte pe care noi le depusesem”, mai spune antrenorul.
În acest moment, “kenyencele noastre” se pregătesc pentru câteva competiții în Europa, care încep în septembrie.
Rezultate Alegeri SUA – cine va fi noul președinte al Americii!