Este vorba despre aminoacizii care formează ADN-ul și care au adus viața pe pământ, a notat Business Insider.
Datele oferite de NASA relevă prezența compușilor organici în „penele” de apă lichidă care „zboară” de sub scoarța glaciară a acestui corp ceresc.
Acești compuși, care transportă azot și oxigen, joacă un rol cheie în producerea aminoacizilor – molecule complexe care servesc ca și componente de construcție ale proteinelor.
Fără proteine, viața așa cum o știm pe Pământ nu ar putea exista.
Oamenii de știință au bănuit de mult timp că oceanul de sub suprafața înghețată a lui Enceladus ar putea adăposti „ingredientele” pentru viață.
Cercetătorii au detectat alte molecule organice care veneau de pe luna înghețată, dar aceasta este prima dată când cineva le-a detectat dizolvate în apă.
Acest lucru este esențial, deoarece înseamnă că acești compuși ar putea suferi reacții chimice în adâncime și ar putea produce aminoacizi.
„Această lucrare arată că oceanul Enceladus are „blocuri” reactive din abundență”, a declarat Frank Postberg, coautor al studiului.
În orificiile de adâncime, acești compuși pot crea viață. Pe Enceladus se produc jeturi de apă oceanică și gheață care sunt „trase” în mod regulat în spațiu prin fisuri calde din scoarța lunii.
Oamenii de știință din cadrul NASA au găsit mai mulți compuși organici noi, unii conținând azot și oxigen.
Acești compuși au fost dizolvați în apa oceanului de sub suprafața lui Enceladus. S-au evaporat apoi cu apa trasă prin acele jeturi, s-au condensat și au înghețat în scoarța glaciară a lunii.
Compușii au fost aruncați apoi în spațiu, unde navele spațiale Cassini ale NASA i-au interceptat și i-au analizat.
Viața în întuneric
Compușii sunt un semn că Enceladus ar putea avea propria versiune a unui proces similar cu cel care creează viață pe Pământ.
În adâncul oceanelor Pământului, apa de mare se amestecă cu magma care se ridică prin fisuri în fundul oceanului.
Astfel se formează aminoacizi care se pot lega unul de celălalt, precum un joc Lego, pentru a forma proteine.
Acest proces permite vieții să se dezvolte și în zone unde nu ajung razele luminii solare.
Suprafața de gheață a lui Enceladus este foarte reflectorizantă și trimite înapoi în spațiu lumina ce o primește.
Orice formă de viață de acolo ar trebui să se dezvolte în întuneric, ceea ce în adâncul oceanelor de pe Pământ este posibil.
Oamenii de știință cred că potențialele orificii hidrotermale de pe suprafața Enceladus ar putea funcționa similar cu cele de pe Pământ.
„Este o piesă importantă a puzzle-ului”
„Dacă condițiile sunt la fel, aceste molecule care provin din oceanul de sub scoața satelitului Encelad ar putea genera aceeași reacție pe care o vedem aici pe Pământ”, a declarat Nozair Khawaja, cel care a condus echipa de cercetare.
„Încă nu știm dacă aminoacizii sunt capabili să asigure condiții de viață dincolo de Pământ, dar găsirea moleculelor care formează aminoacizii este o piesă importantă a puzzle-ului”, a mai spus acesta.
Anul trecut, echipa de cercetători a descoperit molecule organice, dar acelea nu erau solubile în apă.
Compușii ar trebui să se dizolve în apa oceanelor pentru a interacționa cu orificiile hidrotermale și pentru a produce viață.
Până acum, oamenii de știință nu erau siguri dacă compușii organici de la Enceladus făceau asta.
„Aici găsim construcții organice mai mici și solubile – precursori potențiali pentru aminoacizi și alte ingrediente necesare vieții pe Pământ”, a declarat Jon Hillier, un alt coautor al studiului, în comunicat.
Sonda Cassini a celor de la NASA, care a fost lansată în 1997, a descoperit că Enceladus ascunde un ocean global de apă sărată lichidă sub suprafața sa înghețată și a fotografiat jeturi trase în spațiu.
Sonda a traversat acele zone și a colectat date despre compoziția lor în 2008.
De asemenea, NASA intenționează să trimită o sondă pe Titan, altă „lună” a planetei Saturn, care abundă, de asemenea în compuși organici.
O navă spațială va fi lansată către Titan în 2026 și este de așteptat să ajungă acolo în 2034, apoi să înceapă să „vâneze” semne de viață.
SURSA FOTO: NASA