Boala – denumită „stony coral tissue loss disease” (SCTLD) și având ca efect pierderea țesutului coralului, ca urmare a infectării cu un agent patogen – a fost identificată pentru prima dată în Florida în 2014, iar de atunci s-a extins în regiune, provocând îngrijorare în rândul oamenilor de știință.
Aceasta se răspândește mai repede decât alte boli ale coralilor și pare a fi cea mai periculoasă care a afectat vreodată această specie marină. Mai mult de 30 de specii de corali sunt susceptibile la SCTLD.
Maladia fost identificată în Jamaica, apoi în zona mexicană a Caraibelor, Sint Maarten, Bahamas și alte 18 state.
În Mexic, mai mult de 40% din recifele au avut cel puțin 10% din corali infectați, iar aproape un sfert au avut mai mult de 30%, potrivit unui studiu. În Florida, scăderea densității coralilor s-a apropiat de 30%, iar pierderea de țesut viu a crescut cu 60%.
Zonele portuare din Bahamas, cele mai afectate
Oamenii de știință nu au reușit încă să stabilească dacă boala este cauzată de un virus, o bacterie, o substanță chimică sau un alt agent infecțios, dar un studiu publicat de revista „Frontiers în Marine Science” susține teoria că apa de balast de pe nave ar putea fi implicată.
În 2017, răspândirea agenților patogeni mortali de către nave, prin deversări, a determinat Organizația Maritimă Internațională să pună în aplicare Convenția de gestionare a apei de balast. Aceasta impune ca navele să descarce apa de balast – folosită pentru a menține stabilitatea navei – la cel puțin 200 de mile marine în larg și la o adâncime de cel puțin 200 de metri, înainte de a intra în port.
În Bahamas, oamenii de știință de la Perry Institute for Marine Science au constatat că boala – numită de ei și „Covidul coralilor” – era mai răspândită în recifele aflate mai aproape de principalele porturi comerciale, sugerând, la rândul lor, o posibilă legătură cu navele.
În Bahamas, boala s-a răspândit rapid de când a fost identificată pentru prima dată, în decembrie 2019.
Krista Sherman, cercetător la Institutul Perry și coautor al lucrării recent publicate, a precizat că boala este răspândită de-a lungul a 75 de kilometri de recif. „Vorbim despre cea mai mare parte a coastei sudice a insulei Grand Bahama”, a afirmat aceasta. Boala este, de asemenea, răspândită în recifele de corali din New Providence, unde se află Nassau – principalul port și capitala Bahamas.
Studiul constată că în zonă sunt prezente nave de marfă care transportă containere, nave de croazieră și a ambarcațiuni de agrement, precum și de transport al combustibililor.
Ratele de infecție printre cele mai sensibile specii au fost de 23% și 45% în New Providence, respectiv în Grand Bahama, iar ratele recente ale mortalității au ajuns la aproape 43%.
Cu excepția a două specii, cercetătorii au descoperit că „a existat o relație semnificativă” între boală și apropierea recifelor de principalele porturi maritime. Ei au remarcat „o proporție tot mai mare de colonii sănătoase pe măsură ce distanța față de port a crescut pe ambele insule și o proporție mai mare de colonii moarte recent mai aproape de port decât mai departe”.
Locațiile în care boala este predominantă în Bahamas sunt populare printre turiști, pescari de agrement și scafandri, a spus Sherman.
Boala coralilor ar putea afecta pescuitul de homari
Există îngrijorări cu privire la faptul că boala coralilor ar putea afecta principalul produs de export pescuit în Bahamas, homarul, susține Adrian LaRoda, președintele Alianței Pescarilor Comerciali. Deși pescarii de homar lucrează departe în larg, industria ar fi afectată dacă recifele mor. Pescuitul homarului aduce circa 90 de milioane de dolari pe an, circa 9.000 de persoane fiind angajate în această industrie.
„Orice impact negativ asupra recifelor ar afecta cu siguranță drastic homarii, deoarece animalele mature migrează (de pe corali) către dispozitivele de prindere a peștilor”, a spus LaRoda.
Guvernul din Bahamas a înființat un grup de lucru național pentru a aborda această problemă. În prezent, cel mai eficient tratament pare aplicarea unui antibiotic, amoxicilină, direct pe corali. Astfel, s-a înregistrat o reducere a mortalității, însă o soluție permanentă nu a fost găsită.
Potrivit lui Lang, mai degrabă decât tratarea simptomelor, este nevoie de eliminarea cauzelor, care sunt reprezentate de activitățile umane. „Având o șansă, natura se poate vindeca în mod natural”, a spus aceasta.