Aparatul pentru numărat peşti

În România de dinaintea celui de-al doilea război mondial se spunea că peştele este hrana săracului. Adică era din abundenţă, la preţuri mici. În acest moment nu găseşti peşte proaspăt decât în câteva magazine din Bucureşti şi, foarte rar, în provincie. La Zimnicea, de exemplu, oraş-port la Dunăre, nu găseşti peşte decât dacă ai noroc sau relaţii.

Care să fie explicaţia? “Din cele 94 de specii de peşti de apă dulce, câte existau în România în anii 1930 – 1940, au dispărut 85. Din cele 300 de specii existente în zona românească a Mării Negre, astăzi mai avem 100. Restul a dispărut. Câteva exemple de specii dispărute sau în pericol iminent de dispariţie sunt: lostriţa, lipanul, scobarul, mihalţul, cleanul mic, linul. Sturionii au fost aproape decimaţi din Dunăre, în special morunul. Primul lucru care ar trebui făcut acum este recensământul peştilor din România. În ţările occidentale, acest lucru se face anual, riguros. La noi, nu s-a mai făcut decât sporadic după 1990, asta în contextul în care în a doua jumătate a secolului al XX-lea au dispărut 98% din populaţiile de peşti de la noi. Pe baza acestor studii s-ar putea realiza un proiect naţional de repopulare şi protecţie, pentru a salva ceea ce se mai poate salva”, ne-a spus lector dr. Nicolae Crăciun, de la Facultatea de Biologie din Bucureşti.

Recomandări

Ludovic Orban anunță susținerea Elenei Lasconi la alegerile prezidențiale. Orban a părăsit dezbaterea de la Digi24

Recensământul peştilor e o treabă complexă şi se face, de regulă, cu aparate numite “electrofishing”. Acest aparat este un fel de baterie electrică, cu un catod sub formă de fir şi un anod sub formă de plasă. Operatorul şi persoanele asistente trebuie să poarte cizme lungi şi mănuşi din cauciuc, pentru a nu fi electrocutate – “Electrofishing” nu omoară omul, dar îl scutură destul de neplăcut. Aparatul se pune pe umăr, ca o geantă, firul catod este târât prin apă, iar cu anodul se înaintează pe cursul râului.

Practic, peştii sunt anesteziaţi prin şocul electric, ies la suprafaţă, sunt culeşi cu plasa şi puşi în recipiente speciale. Pe lângă numărare, sunt măsuraţi, cântăriţi şi câtorva li se plantează sonde cu ajutorul cărora vor fi urmăriţi. În spatele operatorului se află două sau trei persoane cu plase care nu lasă peştii anesteziaţi să fie luaţi de curenţii de apă. Când râul e mai lat de doi sau trei metri, se folosesc două sau mai multe aparate concomitent.

Pentru râuri mai mari se folosesc “electrofishing” de putere mai mare, pentru a vedea despre ce specii e vorba, şi sonare pentru a-i număra, montate pe nave. Anestezia durează între 20 şi 60 de secunde, de aceea biologii trebuie să se mişte repede. Un recensământ al peştilor în toată România ar costa aproape 4 milioane de euro.

Recomandări

Bonusuri uriașe plătite de o companie de stat din România: Nuclearelectrica dă 800 de milioane de euro privaților ce vor construi reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă

Un «electrofishing» costă între 500 şi 200.000 de euro

“Valoarea unui asemenea aparat variază între 500 şi 200.000 de euro. Cele mai scumpe sunt acelea montate pe vapoare. Cele folosite curent de biologi pe râurile interioare costă cam 3.000 de euro. Şi în trecut se făcea recensământul peştilor, dar cu plase cu lanţ. Lanţul era târât pe fundul apei pentru a-i speria, iar plasa îi culegea. Metoda modernă are avantajul de a fi mai rapidă, astfel peştele este supus stresului o perioadă mai scurtă. Trebuie spus că stresul la vertebratele subacvatice este foarte periculos, ele murind de frică foarte uşor din cauza acidului lactic secretat din abundenţă de muşchii lor în asemenea momente, ca la febra musculară. Practic, dacă sunt stresaţi, peştii mor din cauza febrei musculare”, ne-a spus asistentul universitar Laurenţiu Burlacu, de la Facultatea de Biologie Bucureşti.

Urmărește-ne pe Google News