O polemică a două mari vedete TV din Rusia arată cum gândesc susținătorii lui Putin: „Ca să ne accepte, Vestul vrea să ne căim. Dar oricum n-au loc pentru noi toți”

Natalia Sindeeva, o jurnalistă din Moscova a cărei televiziune, Dozhd, a fost închisă, a publicat pe contul său de Facebook o scrisoare deschisă. Este adresată colegelor sale de breaslă Tina Kandelaki, Margarita Simonian și Maria Zaharova. 

Website-ul și canalul de televiziune Dozhd TV, singurul post TV independent rămas până de curând în Rusia, au fost închise, pentru că jurnaliștii au fost acuzați că „incită la extremism și încurajează protestele”, potrivit BBC.

Cele trei femei cărora le este adresată scrisoarea colegei lor de breaslă sunt figuri importante în mass-media din Rusia, apropiate de regimul de la Kremlin. 

• Tina Kandelaki e o jurnalistă de etnie georgiană, coproprietară a companiei Apostol. În februarie 2022, a susținut invazia Rusiei în Ucraina, iar pe 18 martie a vorbit la celebrarea a opt ani de la anexarea Crimeei, justificând „operațiunea specială”.
• Margarita Simonian este jurnalistă și redactor-șef la Russia Today și Sputnik. La mitingul de pe stadionul Lujniki, Simonian a spus: „Mama Rusia, adu Donbasul acasă!”, adăugând că soldații ruși „luptă împotriva necuraților”. 
• Maria Zaharova conduce Departamentul de Presă și Informații din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. 

Recomandări

Ce înseamnă pentru Ucraina, Orientul Mijlociu și China întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă

„Astăzi vorbim despre viață și moarte”

În scrisoare, Natalia Sindeeva, care a părăsit Rusia, le cere celor trei femei să își reevalueze opiniile, nu numai din postura profesională, ci și din aceea de mame. 

Ne-am văzut copiii crescând, ne-am făcut griji pentru ei și am încercat să le asigurăm un viitor bun. La fel ca sute de mame ucrainene, ale căror speranțe și planuri au fost distruse.

Natalia Sindeeva, jurnalistă:

Redăm în continuare întregul text al scrisorii deschise publicate de Natalia Sindeeva. 

„Nu știu de ce scriu aceste rânduri și nu cred că cei cărora mă adresez vor dori să audă ce am de spus, dar nu pot să nu fac asta. Cred cu disperare în bunătate. Astăzi, nu ne mai rămâne nimic, în afară de această credință, așa că voi vorbi.

Tina, Masha, Margo, vă cunosc personal de foarte mult timp. Inițial, am vrut să vă scriu fiecăreia dintre voi, dar când v-am văzut pe scena de la Lujniki (stadionul din Moscova unde a avut loc mitingul de aniversare a anexării Crimeei, n.r.), am decis că este important să mă adresez vouă în mod public.

Recomandări

Kamala Harris, primul discurs după înfrângere: „Am pierdut alegerile, dar nu lupta pentru libertate. Aveți putere”

Da, suntem de multă vreme pe baricade diferite. Da, avem opinii și valori fundamental diferite și nu mă îndoiesc de sinceritatea convingerilor voastre. Aveți tot dreptul să le aveți, exact la fel cum și eu am dreptul să cred contrariul. Dar astăzi nu mai vorbim de opinii și viziuni. Astăzi vorbim despre viață și moarte. Și, în contextul actual, orice altceva mi se pare că se estompează nu mai contează.

Un gând insuportabil: „Copiii mor în Ucraina”

Margo, Tina, Masha, sunteți femei frumoase, inteligente, puternice, sunteți celebre, dar sunteți și mame. Și eu sunt mamă. Și ca mamă, nu mă pot opri din plâns.

Margo, îmi amintesc discuțiile noastre despre copii. Tina, îmi amintesc discuțiile noastre despre școli. Ne-am văzut copiii crescând, ne-am făcut griji pentru ei și am încercat să le asigurăm un viitor bun. La fel ca sute de mame ucrainene, ale căror speranțe și planuri au fost distruse. 

Copiii mor în Ucraina. Foarte mici, de 1 an și de 2 ani. Școlari și copii de grădiniță mor. Fete și băieți mor. Mor sub atacul bombelor, mor în adăposturi, mor încercând să fugă și să se ascundă.  

Mamele ucrainene își îngroapă copiii în sicrie mici. Mă gândesc la asta tot timpul, nu știu cum să trăiesc cu acest gând. Ce le putem spune noi acelor mame? Cum le putem privi în ochi? 

Recomandări

Un copil grav rănit într-un accident de autocar este executat silit de avocați. Întâi, aceștia s-au îndreptat împotriva tatălui

Da, noi suntem pe baricade diferite, dar astăzi aceste baricade sunt despre viață și moarte. Voi ați urcat pe scenă pentru a susține Rusia. Chiar v-ați dorit acest lucru? Nu răspundeți la această întrebare pentru mine, dar vă rog să o faceți pentru voi. Vă doriți ca acești copii să moară? Dacă ar fi fost copiii voștri? 

„Rușii, victimele unui experiment îngrozitor”

Margo, pe scena de la Lujniki, ai spus: «Rusia, protejează-ți copiii!». Da, Margo, sunt de acord cu tine. Rusia, te rog să-ți protejezi copiii. Nu-ți trimite tinerii la luptă, lasă-mi fiul mie, mamei lui, lasă-i fiul Tinei, lasă-i fiul lui Margo. Protejează-ți generalii, care sunt, de asemenea, copiii și soții cuiva. Protejează copiii care nu se vor mai naște, pentru că astăzi, chiar în aceste clipe, oameni mor într-un conflict fără sens. Protejează copiii care vor muri fără acces la medicamentele străine care nu sunt produse în Rusia. Protejează-ți copiii, Rusia! Și te rog să ai milă, să dai dovadă de compasiune și de dragoste și față de copiii ucraineni. Rusia, protejează-i și pe copiii ucraineni! Încă nu-mi vine să cred că se întâmplă așa ceva astăzi, acum.

Este greu să accept, dar foarte mulți cetățeni ruși sprijină «operațiunea specială». Și este greu să-i învinovățești pentru asta – ei sunt victimele unui experiment îngrozitor, au fost expuși ani la rând, zi de zi, propagandei.  

„Voi aveți acces la toată informația din lume”

Dar voi, Tina, Masha, Margo, aveți acces la toată informația din lume, o puteți obține dintr-o varietate de surse. În birourile voastre aveți acces la toate agențiile de știri din lume și știți exact ce se întâmplă cu adevărat. Nu aveți cum să nu știți – sunt sigură că ați văzut fotografiile cu orașe distruse și poveștile ucrainenilor care suferă. Și știți adevăratele pierderi suferite de armata rusă. 

„Renunță la această carieră, renunță la bani”

Margot, Tina, Masha, vă rog. Din postura de mamă, vă rog să vă opriți. Marina Ovsyannikova a fost angajată în propagandă mulți ani, dar a venit momentul în care viața a devenit prețul pe care trebuia să-l plătească pentru munca ei. Și-a găsit curajul să protesteze în direct. Acesta este gestul unui om care are inimă. 

Și știu câte fapte bune ați făcut și voi. Îmi amintesc de tine, Masha, fragilă și lipsită de apărare, când ai venit la noi în studio obosită, pentru că nu puteai să te odihnești. Ai adormit pe canapeaua din studio. Îmi amintesc cum te-am acoperit cu o pătură ca să nu-ți fie frig. Renunță la această carieră – oricum în curând nu va mai însemna nimic. Renunță la bani – ești o femeie bogată. Nu este atât de înspăimântător, nu este sfârșitul, dar poate fi începutul. 

Suficientă moarte, suficientă furie și suficient sânge vărsat, toate ne-au ajuns, nouă și copiilor noștri, chiar și copiilor copiilor noștri. Avem încă o viață lungă înainte, o viață dificilă, dar totuși o viață. După moarte nu mai există viață și suntem norocoși că nu suntem copii ucraineni, noi avem o șansă, voi aveți o șansă. Vă rog pe voi, femei, mame, Margot, Tina, Masha, rămâneți oameni și treceți de partea vieții. Viața e mai complicată decât moartea, dar cât de multă lumină are și cât de frumoasă poate fi!

Plâng și vă implor să vă opriți!”.

Ce răspunde una dintre vedetele criticate: „Trăim vremuri în care emoțiile sunt împrăștiate profesionist”

Tina Kandelaki i-a răspuns Natașei Sindeeva pe 21 martie, într-un text publicat și în Novaia Gazeta. Originară din Georgia, când țara era o republică sovietică, Kandelaki face apel la istoria de mare putere a URSS și argumentează că toate conflictele din fostele țări sovietice sunt o consecință nefastă a prăbușirii regimului, în 1991.

„Natașa, ți-am văzut scrisoarea. Scrisă emoțional, înflăcărat, profesionist. Repet, profesionist. 

Acum trăim astfel de vremuri – vremuri în care emoțiile sunt împrăștiate profesionist.

Mulți dintre colegii noștri au fugit în străinătate. Toți au fugit din cauza propriilor temeri: unora le-a fost frică de înrolare, altora – de «arestările» inventate de ei, altora (majoritatea) – pur și simplu sub influența rețelelor sociale și a mentalității de turmă. Nu le e ușor, majoritatea se simt pierduți. Cum să-și continue viața? Din ce să trăiască? Are nevoie de ei «nobila» lume occidentală? Ei nu cunosc răspunsurile. 

Oameni care știu cum să genereze emoție profesionist nu au oferit, până acum, răspunsul la întrebarea «Ce e de făcut?». Dar știu altceva – regulile codului vestimentar mental. Pentru a ajunge undeva, trebuie să-l urmezi. 

„Acum toată lumea se întrece în a-și nega originea rusă”

E o competiție «să ne punem cenușă în cap». Și ea a început de dinaintea «operațiunii speciale»: s-au oferit să se căiască pentru Elțîn, pentru URSS, pentru războiul din Cecenia. Știi foarte bine și tu asta – inițiatorii căinței au trăit în eterul tău.

Agenda liberală a format această teză: «Nu ești om până nu te căiești». Și nu da tot ce ai. Ești nedemn, ni s-a spus. 

Acum toată lumea se întrece în a-și nega originea rusă. Antreprenorul mijlociu, care a fugit din Moscova, s-a adăugat faptului că «noi», ca națiune, nu am avut loc. Personalitățile «culturale» care trăiesc în Thailanda și Muntenegru fac liste cu artiști și interpreți care sunt subiectul persecuțiilor, iar apoi, aparent, distrugerii?

Sunt multe astfel de exemple, iar lista crește și crește.

Pentru ce toate astea? Tu, Natașa, știi foarte bine de ce se fac astfel de lucruri. 

Scrisoarea ta nu iese prea mult din acest șablon. Tu ești profesionistă, ești mai înțeleaptă, mai specifică, mai emoțională. Și e în regulă să fii așa. Dacă n-ar exista un «dar». 

Consecințele prăbușirii URSS: refugiați, războaie, sânge

Tu încerci să vorbești despre vina «noastră», despre «cum îi vom privi în ochi mai târziu». Și faci un apel pentru a merge de partea «vieții». În ce direcție este «viața», judecând după scrisoarea ta, tu ai decis, orice altceva este moarte, oroare, iad și orci. Înțeleg că tu și colegii tăi, stând la un pahar de vin georgian bun în Tbilisi sau pe Bosfor, sau în Riga, chiar vreți să explicați rațiunea pentru acțiunile lor și fuga din țară. Acolo nu șuieră gloanțele, nu există nicio «operațiune specială», dar sufletul e sfâșiat pentru omenirea «progresistă» și destinul ei. 

Din Tadjikistan până în Erevan și Tbilisi, acolo unde se așază cei care au fugit din Rusia. Și mai departe, în Orientul Mijlociu și în Africa, sângele este vărsat peste tot. Există autori și păpușari considerați acceptabili. Și nimeni nu le toarnă lor cenușă în cap. 

Poate, între două rugăciuni, îi ajuți pe refugiații din Abhazia sau pe copiii din Karabah, Natașa? Toți sunt verigi ale aceluiași nenorocit de lanț, cum le place colegilor tăi să spună. Sau nu? Și, în acest caz, ești cu adevărat sinceră, Natașa?

«Feriți-vă de cei care vor să arunce vina asupra voastră, pentru că aceia doresc să aibă putere asupra voastră», a spus cândva Confucius. Crezi că avea dreptate?”.

Urmărește-ne pe Google News