ComenteazăMulți copii sunau înainte de pandemie la Telefonul Copilului, serviciu gratuit de consiliere psihologică și juridică, fiindcă se simțeau singuri și neglijați. Părinții stăteau prea mult la serviciu, iar când ajungeau acasă erau nervoși și obosiți.
Ar fi fost de așteptat ca în perioada stării de urgență, când copiii au stat cu părinții, numărul apelurilor să scadă. Nu s-a întâmplat asta, din contră. Problemele pentru care au apelat la acest serviciu au fost însă altele.
”Am 13 ani și locuiesc cu părinții și sora mai mică. Abuzurile au existat întotdeauna, când eram mici, eu și sora mea dormeam sub pătură, de frică. În ultima perioadă însă, de când cu starea de urgență, îmi este și mai greu să fac față situației. Mă simt izolată, ca într-o închisoare din care nu pot evada. Părinții mei au început să fie și mai duri, nu mă simt în siguranță acasă și îmi fac griji pentru sora mai mică” – este strigătul disperat al unui copil care a sunat în perioada stării de urgență la Telefonul Copilului.
Aproape
900 de apeluri cu probleme specifice pandemiei au fost înregistrare
în perioada situației de urgență.
”Au apărut neînțelegerile în mediul familial, agravate de statul acasă 24 de ore din 24. Neavând această obișnuință, copiii nu s-au putut adapta. La fel și părinții, care nu au știut să gestioneze perioada asta și în loc să echilibreze copilul, mai mult îl destabilizau”, a explicat Cătălina Surcel, președinta Asociației Telefonul Copilului.
În plus, au fost conflicte mai vechi, care erau mocnite și nu ieșiseră la suprafață, au ieșit acum stând mai mult timp împreună. Totul s-a transformat într-un abuz emoțional, de multe ori chiar și fizic.
Cătălina Surcel, președinta Asociației Telefonul Copilului:
În
perioada stării de urgență, multe familii au rămas fără mâncare
Au
existat și familii care au apelat numărul 116111 fiindcă nu mai
aveau bani sau alimente. Pentru că nu au mai avut un loc de muncă,
multe persoane s-au găsit în situația disperată de a cere
sprijinul Asociației Telefonul Copilului.
”Au fost cazuri când nu mai aveau nici ce să mănânce. Alții spuneau că mai au ceva în cămară, dar nu știau dacă le va ajunge. Au mai fost și părinții care au venit din străinătate și au spus că au pentru o perioadă ceva bani, dar vor rămâne fără și dependenți de resursele financiare pe care ei le aduc sunt toți membrii familiei, chiar și familia extinsă. Și atunci, ei trebuie să întocmească un plan și să se întoarcă pentru că nu au pur și simplu cu ce să trăiască”, a mai spus Cătălina Surcel.
În plus, au existat și persoane care se aflau în izolare și nu aveau cum să iasă să își cumpere alimente și nimeni din partea autorităților nu venea să le aducă de mâncare.
Dorul de părinți
și de colegi
Cel mai dureros pentru copii a fost dorul. În special dorul de părinți. Cei care au părinții plecați peste hotare s-au simțit părăsiți și triști că părinții n-au mai putut să-i viziteze.
O altă categorie a fost cea a copiilor care stăteau cu unul dintre părinți în urma divorțului și nu puteau să-și vadă celălalt părinte.
”Mama stă în satul alăturat, sunt aproximativ 6 km. Nu vreau să nu îi dau șansa să îl vadă, pentru că este mama lui, dar parcă nici nu l-aș expune. Nu știu ce e mai bine acum pentru copil”, a fost mesajul unui tată către Telefonul Copilului.
”Am avut surprize plăcute din partea părintelui care avea în încredințare copilul și care dorea cu tot dinadinsul ca propriul copil să țină legătura cu celălalt părinte, ca să-l țină într-un echilibru. Din păcate, ordonanțele nu au luat în considerare acest aspect și cred că era important și se putea face o derogare în astfel de situații”, a mai spus președintele Asociației Telefonul Copilului.
Copiilor mai mari le-a fost foarte greu să stea departe de școală și asta mai ales din cauza dorului de colegi. Și asta a dus la altercații. “Părinții mei sunt plecați în străinătate și nu s-au putut întoarce în țară, din cauza pandemiei. Eu îmi doresc să ies afară cu prietenele mele, dar bunicii nu îmi dau voie, mă acuză că mă întâlnesc cu băieți și mă expun unor riscuri. Eu vreau doar să ies puțin afară. Părinții nu știu situația, pentru că nu am credit să îi sun. Îmi este frică de bunicii mei…”, le-a spus consilierilor la telefon o fetiță de 11 ani.
“Mediul online nu este mediul în care copiii se simt cel mai bine”
Dacă
pentru familiile cu copii mici a fost un prilej bun să petreacă mai
mult timp împreună, pentru copiii de la gimnaziu în sus izolarea a
devenit insuportabilă.
Dorul a fost elementul principal: dorul de părinți al copiilor aflați în situații de genul acesta, dorul de părinți pentru copiii ai căror părinți erau în linia întâi, medici, pompieri și așa mai departe. Practic, nouă ni s-a demonstrat cu această ocazie că mediul online nu este mediul în care copiii se simt cel mai bine și le este suficient. Dimpotrivă. Ei au sunat și au afirmat că vor să-și vadă colegii și ne-au spus că școala le lipsește atât de mult.
Cătălina Surcel, președinta Asociației Telefonul Copilului:
În
urma experienței din ultimele luni, președinta
Asociației Telefonul Copilului crede
că este absolut necesar ca atunci când vor reveni la școală în
toamnă, copiii să beneficieze de consiliere psihologică gratuită.
De altfel, consilierea psihologică a fost motivul principal pentru care copiii și părinții au sunat la Telefonul Copilului. Aproape jumătate dintre apeluri au avut ca motiv probleme în relația copil/părinte, dificultăți de adaptare la învățământul online, probleme emoționale, tristețe, depresie, anxietate, nevoia de comunicare, probleme sentimentale. Aproape 30% dintre apeluri au fost o urmare a unei forme de abuz sau violență în familie și un procent de 13% au sunat pentru consiliere juridică.