ComenteazăPleci într-o dimineață de acasă, iei autobuzul până la muncă, lucrezi și te întorci acasă. La cină, observi o notificare pe telefonul mobil: cineva care a fost aproape de tine a fost confirmat prin teste ca având COVID-19. Îți apare o căsuță unde ești rugat să introduci eventuale simptome și, dacă aceste simptome apar, ești prioritizat pentru testare.
Așa ar merge, în principiu, o aplicație de depistare a contactelor, aici contacte însemnând contacte potențial infecțioase, nu contacte din agenda telefonică. Astfel de aplicații sunt deja folosite în mai multe țări și este așteptată foarte curând o aplicație comună pentru Apple și Google. Dar ce zic experții despre această abordare?
Cum ar ajuta o depistare automată a contactelor?
Depistarea contactelor e o metodă veche, folosită mai ales pentru tuberculoză și anumite boli cu transmitere sexuală, în scopul depistării indivizilor care au fost expuși și care ar putea fi în perioada de incubație. Dar, așa cum e practicată tradițional, metoda necesită multă muncă și o echipă foarte mare de oameni antrenați special în acest sens.
Arthur Reingold, șeful departamentului de Epidemiologie și Biostatistică de la Universitatea din California, Berkeley:
Această abordare este așa de solicitantă, încât e greu de crezut că ar putea fi aplicată la nivel național, dar este foarte eficientă. O depistare a contactelor automatizată ar fi mult mai rapidă și, chiar dacă nu va avea rezultate la fel de bune ca depistarea manuală, tot ar putea fi foarte utilă.
Într-o prezentare pe platforma Sciline, mai mulți experți și-au exprimat susținerea pentru această abordare.
Depistarea contactelor e mereu utilă pentru că permite ajutarea oamenilor care sunt cel expuși, concentrând resursele acolo unde este maximă nevoie, spune Diana Cervantes, profesor de Epidemiologie și Biostatistică la Universitatea North Texas.
„În vreme ce depistarea contactelor făcută manual este greoaie și laborioasă, tehnologia modernă (cum ar fi telefoanele mobile) ne permit să depistăm contactele automat și ar putea fi de real ajutor”, explică Arthur Reingold.
Există mai multe tipuri de astfel de aplicații. Cele mai invazive monitorizează locația utilizatorului prin GPS, dar asemenea măsuri nu sunt permise în UE.
Alternativa este o monitorizare indirectă, prin bluetooth. Fiecare telefon modern transmite și primește semnale Bluetooth, care pot fi folosite în scopul depistării contactelor.
Mai multe țări și-au dezvoltat propriile aplicații, dar e destul de probabil ca aplicaţia cea mai folosită să fie cea de la Apple și Google. Cele două companii rivale și-au dat mâna pentru a realiza o aplicaţie care să funcționeze pe toate telefoanele mobile și aplicația este stabilită pentru publicare în luna mai.
Mai multe aplicații mobile au fost propuse pentru a notifica indivizii care au avut contact cu cazuri infecțioase. Acest lucru e foarte util în circumstanțele actuale, unde nu avem destui oameni antrenați corespunzător pentru depistarea contactelor.
Neil Abernethy, Profesor de Bioinformatică la University of Washington:
Diferența dintre această aplicație și, de exemplu, cea la care lucrează guvernul britanic, este cum se stochează aceste date de transmisie. În cazul Apple-Google, datele sunt stocate anonimizat pe telefonul fiecăruia dintre utilizatori și nu sunt transmise mai departe nicăieri.
În cazul aplicației britanice (și a altor de acest tip), datele sunt stocate pe un server extern, unde pot fi analizate de specialiști. Unii cercetători britanici susțin că această metodă e mai eficientă, dar sunt îngrijorări mari legate de cum ar putea fi folosite aceste date.
Toți experții însă sunt de acord că e important ca aceste date să nu fie folosite în nici un alt scop decât cel medical.
Aceste aplicaţii nu ne vor salva singure, dar pot fi unealtă importantă în lupta cu COVID-19
Confidențialitatea datelor e o preocupare majoră în era smartphone-urilor și a tehnologiei digitale. Furnizorii de tehnologie mobilă, companiile de marketing și guvernul pot accesa date pentru a localiza dispozitivele mobile. Deja am văzut mai multe țări în care s-a folosit această abordare. Există și opțiuni care protejează confidențialitatea utilizatorului cu date Bluetooth – cum ar fi parteneriatul Apple-Google. Altfel, riscăm să intrăm intr-o pantă alunecoasă și ca această pandemie să fie folosită pentru monitorizarea populației în alte scopuri.
Neil Abernethy:
Trebuie spus că, indiferent de context, aceste aplicații nu ne vor salva singure. Nu există nici un înlocuitor pentru măsurile de distanțare și pentru testare. Pot fi însă o unealtă utilă în arsenalul nostru împotriva COVID-19, o luptă ce se anunță a fi lungă și de uzură.
E, de asemenea, foarte important să nu deschidem uși pe care nu le mai putem închide apoi, cum ar fi o ușă prin care autoritățile (sau diferite terțe părți) să aibă acces la datele noastre. Să evităm totuși scenariul Big Brother.
Sunt îngrijorări foarte valide legate de confidențialitatea datelor – ai de-a face cu informația medicală a oamenilor, precum și date legate de locurile unde merg oamenii și cu cine se văd. E o situație în care încălcarea vieții private poate deveni o problemă serioasă, afectând negativ viețile oamenilor pe care încercăm să-i ajutăm.
Eric Lofgren, lector la Washington State University:
LIBERTATEA PUBLICĂ ARTICOLE DE ȘTIINȚĂ. În plină criză provocată de pandemia de coronavirus, mai mult ca oricând cititorii au nevoie de informație științifică de calitate, prezentată limpede. Libertatea a deschis o serie de colaborări cu jurnaliștii români de la publicația ZME Science, o platformă independentă de jurnalism de știință, alcătuită din experți care, în mod obișnuit, relatează pentru publicul avizat din străinătate. Ei scriu, în fiecare zi, mai multe articole în Libertatea. bazate pe cele mai recente date și studii despre epidemie.