1 comentariuUnii dintre cei care și-au abandonat casele au povestit experiențele lor, lăsându-și bunurile în urmă și fiind nevoiți să se bazeze pe străini pentru a supraviețui.
Printre aceștia se numără Valentine Nasser, o jurnalistă care a fugit din sudul Libanului împreună cu mama și fratele ei luni, când un bombardament intens a făcut din această zi cea mai mortală din ultimele decenii în Liban.
„Am mers la Muntele Liban, la aproximativ 30 de minute de Beirut, care este considerat în prezent o zonă sigură”, a spus ea.
Călătoria a durat 15 ore din cauza ambuteiajelor severe, în timp ce mii de oameni încercau să fugă.
„Am venit aici fără nimic, deoarece bombele erau peste tot și vrem să fim în siguranță cât mai curând posibil”, a adăugat ea.
„Stăm într-un hotel care a fost transformat într-un centru pentru persoane strămutate și sunt mai mult de 300 de persoane aici acum, numărul acestora crescând. Suntem aproximativ 50 de persoane în aceeași cameră. Mulți oameni încă nu au găsit un loc unde să stea, iar unii au fost forțați să doarmă în mașinile lor”, a spus tânăra.
Ea a declarat că autoritățile locale furnizează hrană și apă, adăugând că, deși a mai trecut prin perioade de conflict, de data aceasta a fost diferit.
„De data aceasta este mai multă tensiune, mai multă tristețe, mai multă furie”.
15 persoane în două camere
Cei din estul Libanului, care au fost afectați de mai puține lovituri aeriene decât sudul țării, speră să evite partea cea mai gravă a conflictului, cu sprijinul unor voluntari.
Amani Deni locuiește în Beirut și s-a întors la casa mamei sale din Valea Bekaa în urmă cu câteva zile. În mod normal, ea lucrează la o organizație caritabilă numită Comisia Catolică Internațională pentru Migrație.
„Am 13 rude care stau cu mine și cu mama mea, au fost strămutate din zona Baalbek. Toți stau împreună în casa noastră, care are doar un dormitor și o cameră de zi”, a povestit femeia.
„A trebuit să stau de vorbă cu copiii și să le spun: Avem atacuri aeriene în această zonă, la fel și în Valea Bekaa, dar este mai sigur decât Baalbek, de unde veniți voi.”
„Este Siria un loc sigur pentru noi?”
„De asemenea, fac voluntariat în școlile care au fost transformate în adăposturi – ajutându-i pe oameni să primească mâncare. Situația este foarte grea. Mai multe școli din orașul meu au refugiați în ele – foarte, foarte mulți oameni din tot Libanul – dar în principal vin din sud”, a explicat ea.
Un alt locuitor din Bekaa, Omar Hayek, lucrează cu mai multe ONG-uri, inclusiv Medecins Sans Frontieres.
El a declarat pentru BBC că nu există niciun sentiment de siguranță în regiune și că oamenii nu știu ce se va întâmpla în continuare.
„În zona Bekaa nu avem multe ieșiri”, a spus el. „Dacă doriți să fugiți, puteți fugi în Siria, iar întrebarea este: este Siria un loc sigur pentru noi? Aceste întrebări apar în mintea oamenilor și te simți ca și cum ai fi pierdut”, a povestit bărbatul.
Unii dorm pe străzi
Numărul exact de persoane strămutate în Liban este în prezent dificil de determinat, deoarece mulţi oameni au căutat adăpost la rude, iar alţii dorm pe străzi.
Biroul Naţiunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA) a declarat miercuri, citând autorităţile libaneze, că aproximativ 90.000 de persoane sunt considerate strămutate începând de luni.
Potrivit ONU, aceasta nu este prima dată când multe dintre persoanele strămutate au fost nevoite să-şi părăsească casele pentru a căuta adăpost.
Biroul ONU se aşteaptă ca numărul persoanelor strămutate să crească, deoarece situaţia rămâne volatilă şi mulţi oameni sunt încă în mişcare, în căutare de adăpost.
FOTO: Profimedia