10 mai 1866 – Carol de Hohenzollern a devenit domnitor al ţării
La 10 mai 1866, deci acum 146 de ani, prinţul prusac intră în Bucureşti aclamat de mulţimile care deja îi aşteptau sosirea şi este escortat până în Dealul Mitropoliei unde depune jurământul în calitate de domnitor al Principatelor Unite Române. Vor urma 48 de ani de domnie de mari şi transformări ale statului român, prefigurate de una dintre frazele tănârului domnitor – avea 26 de ani – rostite în discursul ce a urmat jurământului: „Punând picioarele pe acest pământ, am şi devenit român!”.
10 mai 1877 – Proclamarea independenţei de stat
Războiul ruso-turc izbucnit în aprilie 1877 a constituit ocazia ideală pentru ca România, aflată încă sub suzeranitate otomană, să-şi câştige independenţa.
Dincolo de aroganţa iniţială a ruşilor, implicarea ţării noastre în conflict, implicare oficializată prin actele adoptate de Adunarea Deputaţilor şi de Senat, în zilele de 29 şi 30 aprilie 1877, a dus la înclinarea hotărâtoare a soartei conflictului şi a stabilirii învingătorilor. Pe acest fond, la 9 mai 1877, după o interpelare a deputatului Nicolae Fleva privind situaţia ţării, ministrul de externe din acea perioadă, Mihail Kogălniceanu, rosteşte faimoasele cuvinte: „Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare!”. A doua zi, la 10 mai, independenţa este proclamată din nou, dar de data aceasta de Camerele reunite, după care domnitorul Carol I promulgă legea şi proclamă Independenţa de Stat a României. În perioada comunistă, pentru a masca legătura cu regalitatea, propaganda oficială a insistat pe data de 9 mai, cea a discursului lui Kogălniceanu, ca zi a proclamării independenţei, Adevărul istoric este, însă, că dincolo de cuvintele marelui om politic român, proclamarea oficială a independenţei de stat a avut loc tot într-un 10 mai, o zi de la care azi se împlinesc 135 de ani.
10 mai 1881 – Încoronarea lui Carol I ca prim rege al regatului român
Neagu Djuvara a propus primul schimbarea actualei Zile Naţionale
El a mai adăugat şi că „alegerea datei de 1 Decembrie ca Zi Naţională nu a fost potrivită, a fost conjuncturală, făcuta de Parlamentul de după Revoluţia din decembrie 1989′. Pe de altă parte, reputatul istoric a mai invocat şi alte argumente: „Nu e adevărat că 1 Decembrie reprezintă unitatea, pe 1 Decembrie doar de Transilvania şi de Banat e vorba.(nr – ca unire cu România, la 1 decembrie 1918). Ziua Naţională pe care am cunoscut-o era 10 mai, care avea avantajul că era în anotimpul cel mai frumos din ţara noastră”.