Nu mă aflu printre lăudătorii deşucheaţi şi premiaţi ai preşedintelui Băsescu, aşa cum nu m-am numărat nici printre cei ai lui Ion Iliescu, Emil Constantinescu ori ai altor înalţi demnitari. Continui să cred că rostul presei nu-i de a tămâia puterea, pe demnitari în general, ci de a interveni când aceştia o iau razna. Nu pot însă să nu-i dau dreptate preşedintelui Băsescu atunci când o atitudine a sa coincide cu percepţia publică. Băsescu le-a reproşat vehement portocaliilor (inclusiv Guvernului) că PDL a pierdut în faţa electoratului nu doar din cauza unor erori grave, cât şi din vina comunicatorilor săi improvizaţi care, deşi flaşnetari de duzină, enervanţi şi nepricepuţi, se înghesuie să apară pe la televiziuni, în timp ce “greii partidului” stau tăcuţi în tranşee.

Are dreptate. Atunci când pe sticlă apar un Tălmăcean (plat, agresiv în mod gratuit, rostind mereu aceleaşi două-trei propoziţii cu pauze între cuvinte), Alin Popoviciu (iritant prin suficienţă şi aroganţă), Marius Spânu (negând realităţi evidente), Gelu Vişan (afişând fără temei rictusuri superioare), Petru Călian (ar putea să-şi trimită doar fotografia), Murg ş.a., mai toţi spunând doar platitudini învăţate la partid ori primite direct în emisiune prin SMS şi limitându-se la a-şi bruia necivilizat, uneori cu obrăznicie, preopinenţii, ceilalţi participanţi regretă că au venit, pe moderatori îi trec sudorile, iar PDL e privit cu circumspecţie chiar şi atunci când are, poate, şi realizări, iar telespectatorii trec pe Discovery. Da, are dreptate Băsescu. Ştiinţa comunicării e grea, ca şi a politicii. Pentru mulţi, prea grea. Dar de ce nu apar “greii partidului”? O explicaţie ar fi cea dată de Vasile Blaga (“Mie nu-mi ordonă nimeni”): se feresc să se compromită definitiv. Alta ar fi că nici nu prea au ce discurs decent să aibă, fiind imposibil să apere o politică guvernamentală respinsă de 90% din populaţie. În fine, “greii” sunt preocupaţi acum nu atât de captarea bunăvoinţei electoratului – până în 2012 mai e – cât de poziţionarea într-o grupare sau alta din partid, în perspectiva imediată a alegerilor interne de la 15 mai. Când unii îşi vor juca soarta (nu numai) politică. Până atunci, în public apar nişte căţelandri sâcâitori.

 
 

Urmărește-ne pe Google News