Viața politică a lui Ariel Sharon a fost pavată cu mutări menite să-l facă să-și atingă obiectivele. Tocmai de aceea, în special ca om politic și fost ministru de Externe, cuvintele sale au cântărit enorm în dinamica acestor încercări.
La plecarea din Likud, partidul cel mai important din Israel – 21 noiembrie 2005: ”Să rămân în Likud înseamnă să-mi pierd timpul cu gâlceve politice, în defavoarea unor acțiuni benefice pentru țara mea”.
Despre Gaza – iunie 2004: ”Până la finele lui 2005 nu va mai rămâne nici un evreu în Fâșia Gaza”.
Despre Ierusalim – 2000: ”Ehud Barak nu are dreptul să renunțe la Ierusalimul primit de popor ca moștenire”
Palestina – octombrie 1981: ”Cred că punctul de pornire pentru rezolvarea conflictului este să acceptăm Palestina ca stat în acea parte a Palestinei care a fost separată de ceea ce avea să devină Israelul în 1922 și care acum se numește Iordania.
 

Urmărește-ne pe Google News