UPDATE: În această dimineață, doi reprezentanți ai MApN, purtătorul de cuvânt al instituției și locotenent-colonel Luis Ionescu au discutat cu familia Găman situația în care se află. Cei doi au afirmat că vor merge la Primăria Sectorului 1 pentru a cere ca familia să primească o locuință socială, dar și că, pe perioada iernii, aceștia vor putea să locuiască în continuare în cazarma armatei.
- Pentru Ioana Găman, Aurel, soțul său, și cei 8 copii, Crăciunul acesta e unul cu adevărat special: sunt la un pas să fie dați afară din locul unde își duc viața de o jumătate de an.
- Din refugiul lor de pe Șoseaua Odăii, tatăl se duce la lucru în construcții, iar copiii merg zilnic la școală, de unde părinții nu-i lasă să lipsească și le supraveghează caietele și temele.
- Mama familiei i-a uimit pe cei care îi ajută prin felul în care se îngrijește de cei 8 copii, îi motivează în viață și nu face diferențe între ei, ca să nu apară frustrări.
- Câțiva ofițeri și soldați au venit la ușă și au spus familiei că părăginătura în care stau e proprietatea Armatei, ceea ce e adevărat. Și că vor fi evacuați.
- Ministerul Apărării a transmis ziarului Libertatea, vineri seara, că echipa trimisă de ei a convenit cu familia ca aceasta să evacueze până luni clădirea. Nimeni nu se gândește însă unde vor sta acești oameni în plină iarnă.
- Familia neagă faptul că a ajuns la o înțelegere cu Armata și spune că i-a rugat să-i mai lase măcar iarna asta în fosta cazarmă care a devenit acasă pentru ei.
- Codul de Procedură Civilă spune că este ilegal să faci evacuări fără un ordin judecătoresc, explică cei de la Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire (FCDL), o inițiativă neguvernamentală.
Vineri dimineață. O fetiță de doi ani învârte un morcov în
paharul cu suc. Un băiat stă pe un scaun și se joacă la televizor “Monsters
World“. În timp ce omoară fantome,
ceilalți frați de pe canapea îl urmăresc cu ochii mari. Jocurile video îi fac
să uite că trăiesc într-o cămăruță în care miroase a fum, din cauza sobei defecte,
și a mucegai. Afară sunt două grade.
Cineva bate puternic în ușă. “A venit armata!“, spune Ioana,
mama lor. Se face o liniște mormântală. Toți copiii reacționează la fel în fața
fricii. “Ei sunt ca unul. Așa sunt de uniți“, avea să ne explice Ioana mai
târziu. Mama pune pe masă sucul și morcovul Patriciei, cea mai mică dintre
frați, și o ia în brațe.
Oameni și câini
Suntem pe Șoseaua Odăii vizavi de Cimitirul Străulești 2. Nu
e o zonă de case sau de blocuri. În dreapta se află un adăpost pentru câini,
urmat de un centru pentru persoanele fără adăpost, iar în stânga, o benzinărie.
Oameni și câini, acestea sunt vecinătățile.
Când trec, șoferii mașinilor și TIR-urilor văd doar tufișuri și crengi goale. Vegetația iernatică ascunde cazarma dezafectată care de 6 luni a devenit adăpost pentru Ioana Găman, soțul său Aurel și cei opt copii ai lor. Au refăcut-o încet, încet, din cei 2.000 de lei pe care bărbatul îi câștigă pe lună și din ajutorul mai multor oameni.
Una dintre familii povestește cum a întâlnit familia Găman.
“Eram la Mega Image și mă gândeam că fata mea îmi spusese că nu vrea să se mai
ducă la grădiniță cu aceeași fustă în următoarea săptămână. Am văzut-o pe
Ioana, cu unul dintre copii în brațe”, povestește femeia care ajută familia, cu
rugămintea, și către reporteri, ca ajutorul să rămână discret.
Ioana muncise la Mega, făcea curat de dimineață, mătura și când era gravidă și primea hrană. Când am cunoscut-o, i-am spus direct că o rog să mă accepte într-o vizită cu fetele, ca ele să cunoască și o altfel de viață. A acceptat pe loc.
Una dintre mamele care ajută familia Găman:
Ea a găsit, în Ioana și în familia ei, ”mai multe lecții pe care nu le voi uita niciodată”, spune femeia.
“La un moment dat, mi-a zis că se duce să cumpere un biberon
pentru al doilea cel mai mic copil. Ioana văzuse că atunci când ea îl hrănește
pe cel mai mic, pe sugar, al doilea copil se uita cu jind. Ioana Găman nu a
avut nevoie de o carte «Cum să fii o mamă mai bună» ca să-și dea seama că e
nevoie să facă ceva ca să nu lase frustrarea să se adune în copilul puțin mai
mare”, își amintește femeia o altă întâmplare.
Revenim dincolo de tufișurile care mărginesc Șoseaua Odăii.
“Trebuie să plece de aici”
Afară sunt trei bărbați îmbrăcați în haine militare. Vorbesc
mai mult cu reporterii Libertatea decât cu oamenii cărora le cer să renunțe la
singurul loc pe care îl pot numi acasă.
“Trebuie să plece de aici. Opt copii nu pot sta în
condițiile astea. Hai că vara, mai zicem, dar iarna nu pot să stea opt copii.
Instalația e nasoală. Mai bagă în priză calorifere, frigider“, explică un
militar cu părul cărunt, care face parte din Centrul de domenii și
infrastructuri București al Ministerului Apărării Naționale.
Nevoiți să fure curent de la Enel
“Noi nu băgăm calorifere. Știm că e periculos. Noi avem sobă cu lemne. Veniți înăuntru, dacă nu ne credeți. Și nici frigider n-avem”, îi răspunde Ioana militarului.
“Ăștia de la curent știu? Enel știe că e trasă lumina aiurea?“, o întreabă același militar. Ioana nu mai spune nimic. Doar pleacă capul în pământ. Fură curent.
“Trebuie să facă o hârtie la primărie ca să primească o locuință socială, deci nu poate să stea aici. Asta nu e locuință pentru opt copilași“, adaugă militarul.
Omul nu se bucură de ce are de făcut.
Militar: “Dacă se întâmplă ceva cu
clădirea, noi răspundem“
“O să ne zică Enelul: «Da, domle. Ia curent, dar stă la
voi. De unde știm că voi n-ați acceptat să stea acolo?». Adică intrăm noi
într-un litigiu cu ei, care nu își are rostul. Nu că suntem noi răi, că nu vrem
să-i lăsăm, Doamne ferește!”, intervine un alt militar.
Cei trei oameni în uniformă intră în locuință și cercetează
fiecare colț. Patricia se freacă la ochi ca și cum i-ar fi somn și începe să
plângă.
“Lăsați-ne măcar în iarna asta să mai stăm aici. Nici nouă nu ne convine, dar n-am avut unde să mergem“, îi roagă Ioana cu copila în brațe.
“O să mă duc luni la primărie. Mă costă 120 de lei cu doi
martori să pot să fac actele la notariat mai întâi. Adeverință de venit am, de
la munca în construcții, de la Aurel am. Doar să le duc luni. Vă rog să mă
credeți că n-am avut de unde până acum”, adaugă mama.
“Venim înapoi să vedem ce face cu hârtia aia. Ce naiba să mai…? Și pentru noi este rău. Dacă, Doamne iartă-mă, se întâmplă ceva cu clădirea asta șubrezită, noi răspundem”, spune unul dintre soldați.
“Dânșii au copii. Am și eu copii acasă și vreau să stau
liniștit de sărbători, nu să vin aici”, ne spune cel de-al treilea militar,
după care se urcă cu toții în mașină și pleacă.
Ministerul Apărării: “Vor fi dispuse
măsurile legale prevăzute de legislația în vigoare”
Vineri seara, la ora 20.00, Ministerul Apărării Naționale a
răspuns solicitării ziarului Libertatea, în care afirmă că militarii care au
venit la fața locului “au stabilit, de comun acord cu grupul de persoane aflat
în locație, evacuarea acestui perimetru până la data de 16.12.2019. După
această dată, vor fi dispuse măsurile legale prevăzute de legislația în
vigoare”.
În realitate, familia nu și-a dat acordul pentru a fi evacuată,
cum de altfel nici militarii nu au spus că îi vor evacua luni, ci doar vor veni
să verifice dacă familia și-a depus dosar pentru o locuință socială.
Potrivit experților consultați de ziar, Armata susține că a
obținut acordul familiei pentru că are nevoie de el, altfel neputând evacua cei
10 oameni în aceste condiții.
Frontul Comun pentru Dreptul la
locuire: Evacuarea este ilegală
“Conform Codului de Procedură Civilă, nici o persoană nu
poate fi evacuată dintr-o locuință decât printr-o hotărâre judecătorească, care
trebuie să fie precedată de o notificare scrisă. Ceea ce încearcă să facă
Armata Română nu se bazează pe un temei legal, ci doar pe presiune și
intimidare“, ne explică Ioana Vlad, membră a Frontului Comun pentru
Dreptul la Locuire (FCDL), o inițiativă care se organizează împreună cu
oamenii al căror drept la locuire este încălcat.
“După obținerea hotărârii, executorul judecătoresc,
responsabil cu punerea în aplicare a hotărârii, va comunica locatarului somația
de evacuare, care îi lasă încă 8 zile pentru părăsirea voluntară a spațiului.
Evacuarea silită propriu-zisă poate fi desfășurată abia după realizarea acestor
proceduri“, adaugă aceasta.
În plus, legea prevede că nici o evacuare din imobilele cu destinaţie de locuinţă nu poate fi făcută între 1 decembrie și 1 martie. Dispoziţia însă nu se aplică în cazul persoanelor care “ocupă abuziv“ o locuinţă. Intră aici cei zece oameni din familia Găman?
FCDL consideră că ocuparea “abuzivă“, așa cum autoritățile definesc ocuparea unei locuințe fără drept sau fără acte, nu poate fi denumită astfel dacă ea s-a făcut din necesitate, deci în lipsa unei alte opțiuni de locuire.
Uniformele
de la paradă
Este a treia oară când cadrele
militare încearcă să gonească familia. Cu câteva zile înainte de 1 Decembrie,
alți trei militari, “doi domni și o doamnă”, au venit să le spună că într-o
lună și jumătate maximum trebuie să părăsească clădirea.
Ioana își amintește că era 3 după-amiază și făcea mâncare de
cartofi pentru copii, iar soacra ei era afară și vorbea cu aceștia.
Am tras perdeaua și m-am uitat cu coada ochiului. Am recunoscut uniformele pe care le-am văzut la televizor la paradă. Am început să tremur. Îi zic băiatului mare: E ăștia care ne-au dat afară și din partea ailaltă.
Ioana Găman:
Și atunci, Ioana și Aurel au încercat să le explice militarilor situația. “Șefu, vă rog din inimă, măcar lăsați-ne să stăm iarna asta, că sunt cu copiii mici. Ei ne ziceau «Nu aveți voie aici. Nu înțelegeți că nu aveți voie aici!?» Numai asta repetau întruna”.
“De ce, domnule? Nu vedeți că e paragină aici? Cu ce vă
deranjăm?“, i-a întrebat Aurel. Nu a primit răspuns.
Cazarmă, chirie, din nou cazarmă
În 2017 au locuit într-o altă cazarmă din aceeași zonă, tot
ascunși de civilizație, în spatele benzinăriei. Au stat câteva luni, până când,
într-o zi de vară, Armata a dărâmat-o, își amintește Ioana.
Au început să dărâme cu noi în casă. Nu ne-a anunțat nimeni că o să vină. Aveam copiii care dormeau. S-au speriat. Cu toții ne-am speriat. Bărbată-miu a țipat la ei, dar nu-l băgau în seamă.
Ioana Găman:
De altfel, episodul a fost recunoscut în fața reporterilor
chiar de unul dintre militarii care au participat la acțiunea de acum doi ani,
care a venit și acum pentru a-i avertiza că trebuie să părăsească adăpostul.
Speriați, Ioana și Aurel au apucat să scoată cele două
paturi, pernele, covorul și câteva haine. Trei zile au dormit pe câmp, sub
cerul liber, mâncați de țânțari și de neliniște, până când au găsit o chirie
printr-o cunoștință de familie.
Următorii doi ani au stat înghesuiți în două camere dintr-o
casă din Giulești, împreună cu proprietarul.
Cea mai mare problemă, însă, era siguranța copiilor. “Pe
străzile din apropiere erau din ăștia care se drogau și se mai luau de ei când
îi vedeau mai mici și-ți dai seama că îmi era frică să nu-mi vină bătuți sau să
nu se apuce de droguri”, își mai amintește femeia.
Cum a băgat mama spaima în băiatul
cel mare
Aici s-a întâmplat și un episod pe care îl povestește
aceeași femeie care ajută, cum poate, familia Găman.
“Adrian, băiatul cel mare, a intrat într-un anturaj rău. A venit cu niște bani acasă. Mulți bani pentru ei. «Uite, mamă, avem bani de geamuri». Erau furați de la o bătrână. Ioana a spus: «Eu nu iau banii altor oameni, sunt bani munciți». Și apoi a făcut ceva extraordinar”, povestește femeia.
“Ioana știa o procuroare. I-a povestit cazul și a rugat-o să bage spaima în băiat, ca să nu o ia pe drumul greșit. Poliția a rezolvat cazul, banii au ajuns înapoi la bătrână, iar procuroarea i-a spus băiatului doar atât: «Te aștept să faci 18 ani ca să te văd în închisoare». Adrian are acum 16 ani și merge la zugrăvit cu tatăl său”, mai spune femeia, care sprijină familia.
Patronul lui Aurel le-a făcut un
cadou
Când au ajuns în clădirea unde stau acum, nu aveau ușă sau geamuri, nu era racordată la curent sau la o rețea de canalizare și erau gunoaie peste tot, dar era singurul loc. Așa că în iunie au luat-o și pe mama lui Aurel, căci îi era urât să mai stea singură la bătrânețe, și s-au mutat în această cazarmă.
Cum Aurel lucrează ca zilier în construcții, a reușit să
obțină materiale de la serviciu ca să o renoveze. A pus geamuri, ușă, a vopsit
pereții și a pus linoleum.
Mulțumit de felul în care muncește Aurel, atent, harnic și cinstit, patronul i-a dat un televizor cu plasmă și un dulap. Restul mobilei au primit-o de la rude sau au cumpărat-o din banii pe care s-au chinuit să-i strângă.
Ursulețul de la gunoi și Cele 10
Porunci
În ambele camere ale cazarmei cu oameni sunt carpete pe care
le-au cumpărat de la Obor. Una dintre ele este decorată cu o beteală argintie,
iar pe peretele holului care duce spre colțul numit bucătărie, pentru că acolo se află aragazul și un dulăpior pe care
își ține vesela, e agățat un mic Moș Crăciun.
Mai jos de Moș Crăciun este un tablou cu ursulețul Winnie și
alte animale dintr-un serial de desene animate. Ioana l-a luat de la gunoi, ca
să mai înveselească căminul pentru copii.
În dreapta lui se află un tablou cu Cele 10 Porunci din Biblie. Ioana a primit tabloul de la enoriașii unei Biserici Adventiste, unde participă la slujbă în fiecare sâmbătă. Merge acolo de câteva luni, de când a cunoscut o femeie de la biserică în stația de autobuz care merge spre metrou Străulești. Aceasta a ajutat-o să-și ia veselă și alte necesare pentru casă.
Băiatul care s-a întors la școală
Adrian, băiatul speriat de mamă împreună cu procuroarea, are
16 ani și este cel mai mare dintre frați. Este în clasa a III-a la programul “A
doua șansă“. Când avea 10 ani, a renunțat la școală, pentru că unii dintre
colegi râdeau de el, deoarece are deficiențe de vorbire și este “jegos“.
Noi facem cât putem, dar imaginați-vă cât timp și gaz pe butelie îmi ia să încălzesc apă pentru noi toți să ne spălăm. Mai ales iarna, mai mult de două persoane nu putem să ne spălăm cu aceeași apă, că se răcește.
Ioana:
Adrian s-a întors anul acesta la școală, mulțumită surorilor
mai mici, care sunt în clasa pregătitoare. El le duce la școală pe Alexandra, 9
ani, cât și pe Ștefania, care are 7 ani. Așa a fost remarcat de învățătoarea
fetelor. Și ea s-a ținut de el să se întoarcă la școală. O plasă discretă de
oameni, de gesturi, de întâmplări ține pe linia de plutire această familie.
Pe mâinile băiatului cel mare poți vedea arsurile suferite
în urmă cu doi ani. S-a urcat pe un vagon de tren ca să facă fotografii la un
spectacol aviatic și a fost electrocutat de un cablu de înaltă tensiune.
O lună și jumătate a stat internat la Spitalul Grigore Alexandrescu, după care timp de câteva săptămâni Ioana mergea cu el periodic la spital, ca să-i fie schimbate pansamentele.
Când școala cade pe locul doi din
cauza sărăciei
Lipsa unui cămin stabil și sărăcia i-au făcut și pe frații,
și pe surorile lui Adrian să rămână în urmă cu școala. Ilie, de 14 ani, și
Cosmin, care face 12 ani în ianuarie, sunt amândoi în clasa a V-a. “A fost
haosul ăsta cu mutările și nici nu aveam bani, așa că Ilie și Cosmin nu au mai
mers la școală. Dar nu le dăm voie să renunțe la școală“, ne explică Ioana.
Andreea, în vârstă de 6 ani, este la grădiniță, în grupa
mare. În schimb, Mario, de 4 ani, nu mai merge, pentru că educatoarea nu a mai
vrut să-l primească pe motiv că ar fi “prea obraznic“.
Mezina familiei, Patricia, de 2 ani, primește deocamdată
educație doar de la părinții ei. Se joacă cu degetele de la mâna dreaptă în
ceaunul cu morcovi și cartofi curățați de mama ei. “Este principalul meu ajutor
în casă“, râde Ioana.
Copiii familiei Găman au propriile visuri. Ilie vrea să fie voluntar, ca să-i ajute pe cei vulnerabili cum este el acum, Cosmin vrea să se facă procuror, pentru că așa a învățat la școală că poate să facă o lume mai dreaptă, iar Alexandra vrea să devină o prințesă. Armata are concurență serioasă.