Acest demers a fost inițiat cu mai bine de 3 ani în urmă, când, la data de 16 aprilie 2016, Comisia specială teologică a Mitropoliei Ardealului pentru cercetarea vieții și activității Părintelui Arsenie Boca a avut prima ședință de lucru.
Dosarul complet și studiul-document privind sfințenia vieții cuviosului Arsenie, realizate în baza cercetărilor Comisiei, au fost aprobate, pe 5 septembrie 2019, de către Sinodul Mitropoliei Ardealului, care le-a trimis, la rândul său, spre examinare Sinodului BOR.
Acesta, în calitate de organ central deliberativ, este singurul care poate hotărî, conform art. 14, lit d) din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, asupra canonizării sfinților.
Prăznuirea celui cunoscut sub numele de Sfântul Ardealului ar putea fi stabilită pentru 28 noiembrie, la această dată împlinindu-se, anul acesta, 30 de ani de la trecerea lui la cele veșnice.
Cine a fost Arsenie Boca
Părintele Arsenie Boca, născut pe 29 septembrie 1910, la Vața de Sus, județul Hunedoara, a fost unul dintre preoții pedepsiți de regimul comunist pentru verticalitatea discursului teologic.
El a fost arestat prima oară pe 17 iulie 1945, eliberat nefiindu-i găsită vreo vină, apoi iar arestat, în 14 mai 1948, sub acuzația de sprijinire a luptătorilor anticomuniști din Munții Făgărașului.
După mai multe ”reprize” de anchetare, în noaptea de 15/16 ianuarie 1951 este arestat pentru a treia oară și condamnat la închisoare, fiind încarcerat mai bine de un an la Canal. Liberat la intervenția Patriarhului Iustinian Marina, fostul stareț și duhovnic al Mănăstirii Prislop, redevenită ortodoxă în 1948, trece în următorii ani prin celulele de la Aiud, Baia Sprie, Ocnele Mari, Jilava, Timișoara sau Oradea.
După ultima liberare este exclus abuziv din monahism, în 1959, și devine pictor bisericesc, la Atelierele Patriarhiei, de unde se și pensionează, dar continuă activitatea predicând în imagini, cu toată supravegherea Securității, prin pictura bisericii din satul giurgiuvean Drăgănescu.
În ultimii 5 ani de viață se retrage, cu o mică obște de maici, la Sinaia, unde avea o chilie și un atelier de pictură, tot aici închizând ochii, cu mai puțin de o lună înainte de sfârșitul comunismului în România.