ComenteazăUn articol de opinie scris de politologul rus Petr Akopov a apărut pe site-ul agenției de știri ruse RIA Novosti pe 26 februarie la ora 08.00, anunțând, în mod inexplicabil, că Ucraina independentă nu mai există.
Articolul a fost șters ulterior, dar materialul a rămas încă în arhiva Internetului și poate fi citit.
De ce? Site-ul forțelor armate ucrainene afirmă că articolul a fost publicat din greșeală, el fiind pregătit pentru momentul în care forțele ruse ar fi cucerit Kievul. Dar Rusia nu controlează deocamdată niciun oraș major al Ucrainei, deși a avansat serios în sudul țării și s-a apropiat de Kiev.
Petr Akopov este un istoric rus cu poziții conservatoare și naționaliste. Materialul său sugerează că planul Rusiei ar fi nici mai mult, nici mai puțin decât „întoarcerea Ucrainei la lumea rusă”.
Cum se va întâmpla acest lucru rămâne de văzut, dar există variante – prin intermediul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă, Uniunii Eurasiatice sau Uniunii Rusia-Belarus.
Cert este, spune autorul, că Moscova nu putea permite o Ucraină „anti-rusă” și că trebuia să corecteze „tragedia din 1991”, cea a destrămării URSS.
Autorul mai spune că Rusia nu mai are nevoie de relații cu Occidentul: „Occidentul crede că relațiile cu el sunt de o importanță vitală pentru noi. Cu toate acestea, nu mai este cazul de mult timp deja”.
El mai avertizează și că Occidentul trebuie să fie pregătit pentru a plăto costurile: ”Pierderile din sublimarea confruntării vor fi de ambele părți, dar Rusia este pregătită pentru ele din punct de vedere moral și geopolitic”.
În vreme ce a făcut repetat aluzie la „tragedia” destrămării URSS, Vladimir Putin și oficialii de la Kremlin au afirmat că războiul din Ucraina nu este unul de ocupare, ci unul de „demilitarizare”, „denazificare” și „apărare a populației din Donbas”.
Traducerea parțială a articolului:
„O nouă lume se naște sub ochii noștri. Operațiunea militară a Rusiei în Ucraina a inaugurat o nouă eră – în trei dimensiuni deodată. Și, bineînțeles, în cea de-a patra, cea internă, a Rusiei. Aici începe o nouă perioadă, atât în ideologie, cât și în însuși modelul sistemului nostru socio-economic – dar despre acest lucru merită să vorbim separat puțin mai târziu.
Rusia își reface unitatea; tragedia din 1991, această catastrofă teribilă din istoria noastră, această dislocare nefirească, a fost depășită. Da, cu un cost mare, da, prin evenimentele tragice ale unui război civil actual, pentru că acum frații, separați de apartenența la armata rusă și la cea ucraineană, continuă să tragă unii în alții – dar nu va mai exista o Ucraină ca anti-Rusia. Rusia își restabilește integralitatea istorică, reunind lumea rusă, poporul rus laolaltă – în totalitatea sa de Mari Ruși, Bieloruși și Mici Ruși”.
…
„Vladimir Putin și-a asumat, fără niciun strop de exagerare, o responsabilitate istorică prin decizia de a nu lăsa soluționarea problemei ucrainene pe seama generațiilor viitoare. La urma urmei, necesitatea de a o rezolva va rămâne întotdeauna principala problemă pentru Rusia – din două motive esențiale. Iar problema securității naționale, adică transformarea Ucrainei într-o anti-Rusie și un avanpost din care Occidentul să exercite presiuni asupra noastră, este doar al doilea dintre ele”.
…
„Acum această problemă a dispărut – Ucraina s-a întors la Rusia. Acest lucru nu înseamnă că statalitatea sa va fi lichidată, ci va fi reorganizată, restabilită și readusă la starea sa naturală ca parte a lumii rusești. În ce limite, sub ce formă va fi consolidată alianța cu Rusia (prin intermediul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă, Uniunii Eurasiatice sau Uniunii Rusia-Belarus)? Acest lucru se va decide după ce se va pune capăt istoriei Ucrainei ca anti-Rusia. În orice caz, perioada de scindare a poporului rus se apropie de sfârșit.
Aici începe cea de-a doua dimensiune a noii ere care se apropie – se referă la relațiile Rusiei cu Occidentul. Nu chiar Rusia, ci lumea rusă, adică cele trei state, Rusia, Belarus și Ucraina, care acționează în dimensiunea geopolitică ca un întreg. Aceste relații au intrat într-o nouă etapă – Occidentul vede întoarcerea Rusiei la granițele sale istorice din Europa. Și se indignează zgomotos de acest lucru, deși în adâncul sufletului său trebuie să recunoască faptul nu ar putea fi altfel”.
„A crezut cineva din vechile capitale europene, de la Paris și Berlin, că Moscova va renunța la Kiev? Că rușii vor fi pentru totdeauna un popor divizat? Și în același timp când Europa se unește, când elitele germane și franceze încearcă să preia controlul integrării europene de la anglo-saxoni și să asambleze o Europă unită? Uitând că unificarea Europei a devenit posibilă doar datorită unificării Germaniei, care a avut loc conform bunei voințe rusești (deși nu foarte inteligente).
Să te iei apoi și de pământurile rusești nu este nici măcar culmea ingratitudinii, ci a prostiei geopolitice. Occidentul în ansamblul său, și cu atât mai mult Europa în special, nu a avut puterea de a păstra Ucraina în sfera sa de influență, și cu atât mai mult de a lua Ucraina pentru sine”.
Mai exact, exista o singură opțiune: să parieze pe prăbușirea ulterioară a Rusiei, adică a Federației Ruse. Cu toate acestea, faptul că nu a funcționat ar fi trebuit să fie clar acum douăzeci de ani. Mai mult, deja acum cincisprezece ani, după discursul lui Putin de la München, chiar și surzii au putut auzi – Rusia se întoarce.
Acum, Occidentul încearcă să pedepsească Rusia pentru faptul că s-a întors, pentru că nu-i justifică planurile de a profita pe cheltuiala sa, pentru că nu permite extinderea spațiului occidental spre est.
Căutând să ne pedepsească, Occidentul crede că relațiile cu el sunt de o importanță vitală pentru noi. Cu toate acestea, nu mai este cazul de mult timp deja – lumea s-a schimbat, iar acest lucru este bine înțeles nu numai de europeni, ci și de anglo-saxonii care conduc Occidentul.
Nicio presiune occidentală asupra Rusiei nu va duce la nimic. Pierderile din escaladarea confruntării vor fi de ambele părți, dar Rusia este pregătită pentru ele din punct de vedere moral și geopolitic. Cu toate acestea, pentru Occident, o creștere a gradului de confruntare implică costuri uriașe – iar cele principale nu sunt deloc economice”.
…
„Construcția unei noi ordini mondiale – și aceasta este a treia dimensiune a evenimentelor actuale – se accelerează, iar contururile sale sunt din ce în ce mai clar vizibile prin acoperirea tot mai mare a globalizării anglo-saxone.
Lumea multipolară a devenit, în sfârșit, o realitate – operațiunea din Ucraina nu este capabilă să mobilizeze pe nimeni altcineva decât Occidentul împotriva Rusiei. Pentru că restul lumii vede și înțelege perfect – acesta este un conflict între Rusia și Occident, este un răspuns la expansiunea geopolitică a atlantiștilor, este o revenire a Rusiei la spațiul său istoric și la locul său în lume”.