Adică reflectografia cu raze ultraviolete, pentru a diferenţia pictura originală de repictările ulterioare, şi cu infraroşii, pentru a vedea ce ascunde fiecare strat al picturii, începând cu cel de bază, unde autorul a creionat formele pe care le-a umplut apoi cu vopsea. Acest diagnostic spune totul despre operă, respectiv dacă este originală sau nu, ce deteriorări are şi cum se poate restaura.
“Abia după aceste investigaţii începe restaurarea propriu-zisă. Un restaurator de tablouri trebuie să fie neapărat pictor, pentru a putea reconstitui un tablou, acolo unde este cazul. De asemenea, trebuie să aibă cunoştinţe de chimie şi de fizică, pentru a şti cum să remedieze suportul pe care a fost pictată opera”, ne-a explicat pictorul Ioan D. Popa, care împreună cu Simona Predescu sunt restauratori, altfel spus doctorii de tablouri din Muzeul de Artă Theodor Aman, Bucureşti. Valoarea pânzelor care le trec zilnic prin mâini, spre “vindecare”, poate ajunge la sute de mii de euro.