ComenteazăConform istoricilor bucureşteni, primele aşezări pe malurile Dâmboviţei şi ale Colentinei, adică strămoşii Bucureştiului, sunt atestate încă din Paleolitic (Epoca veche a pietrei, aproximativ anul 40.000 î.Hr.), în zonele Dudeşti, Bucureştii Noi şi Lacul Tei de astăzi. Aşadar, ciobanul Bucur nu putea fi întemeietorul oraşului, cum spune legenda, pentru simplul fapt că ciobanii au apărut abia către finalul Mezoliticului (Epoca de mijloc a pietrei, aproximativ anul 10.000 î.Hr.), când oamenii au început să domesticească animale.
Dincolo de aceste date uluitoare, care aşază oamenii pe locul Capitalei din timpuri preistorice, Bucureştiul a început să prindă contur, la modul concret, prin 1450, conform istoricilor. Pentru a arăta cum s-a dezvoltat şi extins oraşul de la Vlad Ţepeş încoace, specialiştii de la Muzeul Municipiului Bucureşti (Palatul Şuţu) au realizat, pe baza documentelor istorice şi descoperirilor arheologice, o hartă pe care sunt marcate hotarele, în diverşi ani. Harta a putut fi admirată în cadrul expoziţiei ”Timpul oraşului”.
Vlad Ţepeş scrie despre oraş, Radu cel Frumos îl face capitală
Deşi este locuită din Epoca pietrei, aşezarea este atestată documentar abia la 21 septembrie 1459, într- un act emis de Vlad Ţepeş, domn al Ţării Româneşti. Cetatea Dâmboviţei, cum mai apare în primii ani oraşul, avea rol strategic, urmând să supravegheze drumul ce mergea de la Târgşor la Giurgiu, în ultima aşezare aflându-se o garnizoană otomană. În scurt timp, Bucureştiul se afirmă, fiind ales la 14 octombrie 1465, de Radu cel Frumos, ca reşedinţă domnească. În anii 1558 – 1559, la Curtea Veche este construită Biserica Domnească, ctitorie a domnului Mircea Ciobanul, aceasta rămânând până astăzi cel mai vechi lăcaş de cult din oraş păstrat în forma sa iniţială. Bucureşti este acum capitala României şi, în acelaşi timp, cel mai populat oraş şi cel mai important centru industrial şi comercial al ţării. Are 2,1 milioane de locuitori şi este al zecelea oraş ca populaţie din Uniunea Europeană.