• Singura măsură a instituției medicale a fost să-l retrogradeze pe asistent timp de 60 de zile, conform conducerii, 30 de zile, conform colegilor, ca îngrijitor de curățenie. Acum a revenit pe funcție.
  • Contactat de Libertatea, Raicu a spus că nu vorbește decât prin avocat, însă avocatul său nu poate vorbi. Asistentul a refuzat să pună ziarul în contact cu apărătorul său.
  • Spitalul a confirmat incidentele şi sancţiunea, însă managerul spune că de-a lungul timpului au fost mai multe plângeri „care nu s-au confirmat”.
Asistentului medical Dan Raicu

#MeToo la Spitalul de Copii Dr. Louis Țurcanu, din Timișoara. Un #MeToo care e latent de câteva luni, perioadă în care mai multe mămici s-au întrebat de ce spitalul bănățean dă semne că mușamalizează un caz semnalat încă de astă-vară, când, susțin ele, au fost abuzate și hărțuite de un asistent medical.

„S-a așezat lângă mine în pat și m-a luat de fund”

Toate cele trei femei au fost în spital ca mame ale unor copii bolnavi.

Toate trei au scris câte o plângere către conducerea spitalului în care povesteau ce au pățit. 

Cele mai grave acuzații față de asistentul Dan Raicu, potrivit documentelor consultate de Libertatea, plângeri ale mamelor înaintate managementului spitalului, sună astfel :

  • „Mă atingea, împotriva voinței mele”
  • „A venit după mine la toaletă, a deschis ușa, privindu-mă și vorbind obscen, eu fiind cu pantalonii jos”
  • „Mi-a pus mâna la ceafă și m-a strâns, spunându-mi că ar vrea să mă strângă de gât, toate acestea în prezența minorului”
  • „A încercat să intre peste mine (n.r. – la duș), dar nu a putut intra, deoarece ținea o mămică ușa”
  • „S-a așezat lângă mine în pat și m-a luat de fund”.

Toate cele trei plângeri pot fi citite integral la sfârșitul articolului. Mărturiile au fost scrise de mână și depuse la spital în luna iulie, însă au rămas aproape fără urmări.

„L-au retrogradat vreo lună pe postul de infirmier, îngrijitor și apoi s-a întors ca asistent. A continuat să vorbească urât, să înjure colegi și colege, are un comportament agresiv”, povestesc colegi de-ai săi pentru Libertatea.

Au fost mai multe incidente în care s-a comportat foarte agresiv, fie verbal, fie fizic, cu pacienţii, băieţi sau fete, internaţi pe secţie.

medic, coleg al asistentului Dan Raicu:

Ce spun însă mămicile, în dialogurile pe care le-au avut cu ziarul?

„Bună, ce faci, dragostea mea”

„Vă spun sincer, nu vreau să mai văd niciodată spitalul acela. Deși oamenii au fost minunați. În afară de el”.

Mămica 1 nu este din Timișoara, însă a ajuns la spital după o recomandare. Ziarul nu o va numi nici pe ea, nici pe celelalte două femei pentru a respecta atât intimitatea lor, cât și a minorilor bolnavi. Îi vom spune M*.

„E o bestie de om. Am și acum memorate în telefon toate mesajele de la el, m-a găsit și pe Facebook”, povestește M*. Tulburarea e instalată în voce și acum, după atâtea luni. 

Eu tot așteptam să se facă demersuri de către spital, că așa mi s-a spus la spital, să nu merg la Poliție, că voi fi contactată. Dar văd că a trecut destul de mult timp și nu s-a întâmplat nimic.

Mama M*:

Hărțuirea nu s-a terminat la spital. Bărbatul căuta femeile în baza de date informatică a spitalului, de unde le lua adresele și numerele de telefon. În paralel, le căuta pe Facebook și le lăsa mesaje. 

„Bună, ce faci dragostea mea”. Cu acest mesaj a abordat-o pe Facebook pe una dintre mămici. Chiar prima frază. Iar apelativul nu era o surpriză. „Pentru că așa ne vorbea și față în față”.

Cum a încercat să intre peste ele la baie și la duș

Raicu le numea pe femei „dragostea mea”, „iubita mea”, „nevastă-mea”.

„Dacă era la lucru, eram pe culoarul din afara salonului, făcea: hai, nevestele mele, intraţi înăuntru”, spune și Z*, cealaltă mămică găsită de Libertatea. „Întreba direct «nu vrei să-ţi dau limbi?». Direct aşa mi-a zis”, povestește, la rândul ei, cu un șoc remanent, și cea de-a doua femeie.

Peste ambele a intrat la baie și, respectiv, la duș.

„Acolo nu sunt clanțe, mânere, probabil să nu se închidă copiii acolo. Am intrat la baie, eram cu pantalonii în vine, el deschide ușa și-mi zice, mă scuzați, ce *** frumoasă ai! N-am știut cum să îmi ridic mai repede hainele. Apoi mergeam doar cu alte mămici la baie. Păi așa am ajuns, să merg cu alte femei la baie?!”, zice M*.

Z* o susține. 

„Şi peste mine a încercat să intre, da. A văzut că mă duc la duş şi a dat să intre, dar am avut noroc că era o mămică acolo cu mine. Practic mergeam mereu împreună la baie.

Puneam un scaun în uşă să ne apărăm. Nu a putut să intre, că era în uşă scaunul pus și ținea mămica de el”.

Asta, în baie și la dușuri. În salon, de față cu minorii bolnavi, Raicu avea alte metode care le-au scandalizat pe femei. „Eram cu copilul meu, nu știam cum să reacționez. Avea o perversitate în el de nedescris. Eu îi citeam povești copilului meu, venea în spatele meu, se făcea că-mi face masaj”, spune M*. Z* adaugă că o ciupea și o apuca de fund.

Ambele susțin că bărbatul s-a pus cu ele în pat.

Încercam să scap mergând la altă mămică atunci când m-a strâns tare de mână și mi-a spus că-s nevasta lui. Ajunsesem să plec mereu când rămâneam singură, mi-era frică să fiu doar eu și copilul în salon.

M*, mama unui copil internat la Spitalul Louis Țurcanu în iulie:

Atacurile

Raicu nu s-a oprit, conform mamelor, la apelative, limbaj vulgar, agresiuni sexuale ori hărțuire. Acesta le-a și atacat fizic.

Când una dintre mămici l-a rugat să o lase în pace, „m-am ridicat, m-a prins de gât și m-a strâns. El și-a dat seama că l-am refuzat. Eu, ca să nu fac scandal cu copilul acolo, m-am dat elegant, i-am luat mâna și atât. Face către mine: «Ce-mi vine să te strâng de gât!»”.

Iar colegi de-ai lui Raicu, care au discutat cu Libertatea pe parcursul documentării cazului, au confirmat problemele pe care asistentul medical le are.

„E violent și cu colegii. Și nu de ieri, de azi, de vreo 8 ani știu doar eu. Însă este pentru mulţi un lucru pentru care şi-ar putea pierde pâinea, nu cred că sunt foarte mulţi care ar vorbi. Pentru că oamenii văd că toate plângerile se pierd undeva pe drum. Și nu au încredere că s-ar schimba ceva”, spun colegii.

Așa cum s-au oprit și mămicile din demersuri.

„Eu m-am interesat, în ziua plecării, și am cerut ca documentul meu să-mi fie dat cu număr de înregistrare, o copie după declarație. Așa am procedat, am zis că nu plec din spital până nu îmi dați, să am și eu o dovadă că am depus plângerea”, spune M*. A lăsat și un număr de telefon, însă n-a mai fost căutată. Nici ea, nici Z*: „Până să mă sunaţi dumneavoastră, nu m-a sunat nimeni în legătură cu plângerea mea”.

„Am zis că tot eu o să pic”

Femeile regretă acum că nu s-au dus la Poliție. „Chiar aș vrea să mai dau ochii cu el, deşi mi-e groază. Acum chiar îmi pare rău că nu am chemat poliția în momentul ăla, trebuia să pun mâna și să sun”, oftează M*.

Și ne întrebam ce se întâmplă cu fetele de 14-15 ani. Dacă cu mine face așa, ce face cu fetițele cu probleme psihice?

M*, una dintre mămici:

„Eu am tot așteptat, dar, văzând că nu se întâmplă nimic, am lăsat-o așa. Am și eu problemele mele, am un copil bolnav. Știți cum e în România, am zis că tot eu o să pic”, adaugă mama. 

Totuși, de ce un om de care colegii și mămicile copiilor internați la „Louis Țurcanu” povestesc toate aceste lucruri este ținut în continuare în funcție, se întreabă pacienți.

Medicii spun că „este foarte bun profesional. Pe partea asta nu-i poate reproşa nimeni nimic”.

Mai mult, zvonurile din spital vorbesc despre „cineva din conducere” care „îl ține de ani buni la spital și închide ochii la tot ce face”, însă ziarul nu a descoperit probe ale vreunei legături a asistentului cu managementul unității.

Asistentul spune că vorbește doar prin avocat, dar „avocatul nu vrea să vorbească”

Libertatea l-a sunat joi, la prânz, pe Dan Raicu. A răspuns, însă a spus că el nu poate să vorbească, ci o va face doar avocatul său.

– E avocatul dumneavoastră în legătură cu acest caz, de care v-am zis?, a întrebat Libertatea.
– În legătură cu toate, a replicat Raicu.

Întrebat de numărul sau numele avocatului, Dan Raicu a refuzat să îl dea, „o să îi cer aprobarea și dacă vrea, vi-l dau”. A revenit cu două mesaje pe telefon:

  1. „Nu poate vorbi, este plecat”
  2. „Nu vrea să dea nr”.

Libertatea l-a rugat să-i dea avocatului contactul reporterului, însă asistentul acuzat de agresiune sexuală n-a mai revenit până azi.

Manager: „Mă gândesc că, după ce a primit o sancțiune, își vine în fire”

Libertatea l-a contactat pe managerul spitalului, dr. Ovidiu Adam. Reconfirmat în fruntea unității spitalicești în septembrie, Adam recunoaște plângerile, spune că s-au luat măsuri şi pare convins că retrogradarea temporară a bărbatului a fost suficientă.

– Bună ziua, domnule manager. În vară, mai multe paciente au depus plângeri împotriva asistentului Dan Raicu, reclamând un comportament abuziv. Cum au fost soluţionate aceste plângeri? Ce a concluzionat ancheta spitalului?
– Au fost procesate toate plângerile respective în comisia de disciplină şi Dan Raicu a fost sancţionat disciplinar. A fost retrogradat la funcţia de îngrijitor de curăţenie, pe o perioadă de 60 de zile, şi mutat pe altă secţie. Acum este înapoi pe secţie şi lucrează doar în ture de 12 ore, ture de zi, pentru că de la medicina muncii are act adiţional pentru evitarea turelor de noapte. Nu mai este singur pe tură.

– Dumnealui încă lucrează în spital, iar acum a revenit la postul de asistent medical?
– Dacă i-a expirat sancţiunea, da. Domnul Raicu a fost în mai multe rânduri acuzat de tot felul de chestii care nu s-au dovedit în timp şi, din păcate, inclusiv dintre cele care au depus plângere şi care probabil au ajuns în posesia dumneavoastră, atunci când s-a făcut investigaţia şi au fost întrebate, şi-au retras plângerile. Asta ştiţi? Nu putem lua niciun fel de măsuri împotriva lui, câtă vreme tu nu susţii plângerea, spui că nu a fost chiar aşa.

– Noi am vorbit cu autoarele plângerilor şi dumnealor spun că nu au fost nici măcar sunate de către spital sau vreo autoritate în legătură cu plângerile depuse. Le-aţi căutat?
– Personal, nu. Dar s-a făcut anchetă de către comisia de disciplină. Sunt manager de spital şi nu fac parte din comisia de disciplină.

– Dacă s-au luat sancţiuni însă, asta înseamnă că s-a ajuns la concluzia că el greşise, nu? Că plângerile mamelor erau întemeiate.
– Bineînţeles că d-asta s-au luat sancţiuni.

– Bun. Consideraţi că acum pacientele din spital sunt în siguranţă, având în vedere că el lucrează pe acelaşi post pe care lucra şi înainte?
– Eu nu pot să consider. Că nu fac consideraţii pe tema asta. Mă gândesc că, după ce-a primit o sancţiune disciplinară, îşi vine în fire. El este pus în supraveghere şi-n tură de dimineaţă, nu mai lucrează singur. Eu cred că şi-a învăţat lecţia, nu au mai fost incidente de-atunci.

– Este o discuţie, în spital, că are şi un diagnostic psihiatric pentru care ar trebui să primească tratament. Este adevărat?
– A existat presupunerea asta. Nu ştiu să vă spun şi nu aş putea să vă spun, că sunt date cu caracter personal. Când există un zvon din ăsta, noi solicităm să se prezinte la un consult de specialitate, ei refuză sau vin cu un certificat medical care atestă că sunt sănătoşi din punct de vedere psihic. Este o chestie extrem de delicată cum să lucrezi cu… Inclusiv cu penalizările. Tot din ce ştiu eu, suntem şi daţi în judecată de el pentru că l-am retrogradat şi l-am sancţionat.

– Aţi anunţat autorităţile, poliţia, după cazurile semnalate în vară?
– Nu.

– De ce? Aţi considerat că nu este necesar?
– Nu au fost anunţate autorităţile, a fost instituită comisia de disciplină a spitalului, care a luat măsurile care se impuneau. Haideţi că vă las, că am nişte cazuri de COVID şi nu mă pot împărţi între ele.

Ulterior, managerul a revenit cu un telefon şi a spus că a verificat şi, până în acest moment, asistentul nu a acţionat în instanţă spitalul. Managerul a mai precizat:

„Acum lucrează doar pe zi, sub supraveghere, adică are colegi de jur-împrejur. Şi lucrează şi pe secţia de băieţi, ca să nu existe… El ştie foarte clar ce i s-a pus în vedere: că dacă mai există abateri, putem să-i desfacem contractul de muncă”.

Iată, în continuare, cele trei scrisori integrale:

Mămica 1

Subsemnata, X, internată la secția neuropsihiatrie pediatrică, declar pe propria răspundere că asistentul Raicu Dan m-a agresat atât fizic, cât și psihic de fiecare dată când era de serviciu. 

Venea la mine, îmi vorbea vulgar și mă atingea împotriva voinței mele.

Ieri, în data de 16.07.2020, când m-am dus la toaletă, a venit după mine și mi-a deschis ușa, privindu-mă și vorbind obscen, eu fiind cu pantalonii jos.

Am plecat în salon la fiul meu, unde a revenit. Eu stăteam cu copilul meu în vârstă de 7 anișori, el a început să mă pipăie pe fund. Eu m-am ridicat de pe pat. Văzând că nu răspund la ce-și dorea el, mi-a pus mâna la ceafă și m-a strâns, spunându-mi că ar vrea să mă strângă de gât, toate acestea în prezența minorului.

După aceea am fost în salonul de alături la o altă mămică, internată și ea cu fiul ei, și a venit și asistentul Dan Raicu și m-a prins de mână, spunând că sunt nevasta lui.

I-am spus să îmi deie drumul la mână, fiindcă mă durea. Am fost terorizată de acest domn asistent. Seara, la ora 7.15, m-a așteptat să vin de la RMN să-mi spună că el sâmbătă va fi din nou de gardă și că vom fi singuri.

Mi-a luat datele personale și m-a contactat telefonic, spunându-mi că mă iubește și tot felul. Văzând că i-am închis, mi-a scris mesaje pe adresa mea de Facebook.

Mămica 2

Subsemnata Y, internată la secția neuropsihiatrie pediatrică, declar pe propria răspundere că asistentul Raicu Dan avea un comportament foarte vulgar, îmi spunea că sunt iubirea lui, că mă iubește și când voia să mi se adreseze mi se adresa cu „nevastă-mea”.

Nu sunt de acord ca un angajat al spitalului să aibă un așa comportament în prezența copilului meu, fiind minor și bolnav.

Data: 17.07.2020

Mămica 3

Subsemnata Z, internată la secția neuropsihiatrie pediatrică, declar pe propria răspundere că asistentul Raicu Dan avea un comportament foarte ciudat din punctul meu de vedere, mi se adresa cu „fă” și „nevastă-mea”.

Într-o zi, când era de serviciu, mă duceam să fac duș iar el, fiind pe coridor, m-a întrebat unde mă duc. I-am răspuns că merg să fac duș. După 2 minute după ce am intrat în duș a încercat să intre peste mine, dar nu a putut intra, deoarece era o mămică care ținea de ușă ca să nu intre cineva.

Într-o altă zi când era de serviciu, eu eram în salon cu fiul meu, stăteam întinși în pat, iar el a venit în salon la noi și s-a așezat în pat lângă mine și m-a atins pe fund.

După, fiul meu era cu telefonul în mână, iar el, crezând că fiul meu i-a făcut poză, i-a smuls telefonul din mână brusc, eu și fiul meu explicându-i că nu i-a făcut nicio poză. El era foarte nervos până i-am arătat că nu este nicio poză cu el în telefonul fiului meu.

Vă rog să luați măsuri: (număr de telefon)

Data: 17.07.2020

 
 

Urmărește-ne pe Google News