ComenteazăÎn dimineața zilei de 28 martie, Oksana Balandian s-a trezit pe un pat de spital cu picioarele amputate și cu patru degete lipsă de la mâna stângă. Ea însăși asistentă medicală la un centru pediatric, a înțeles gravitatea situației și s-a apucat să facă un „inventar” dureros.
Cu o zi înainte, o mină antipersonal lăsată de soldații ruși explodase sub ea pe o stradă din Lîsîceansk, oraș aflat în estul Ucrainei, lângă Luhansk. Nu știa dacă să se bucure sau nu că mai e în viață. S-a gândit că nu va permite niciodată să fie văzută așa de cei doi copii ai săi. Medicii au reușit să o salveze, deși ajunsese la spital în stare critică, după ce pierduse mult sânge.
Aproape 3.000 de civili au fost uciși în războiul din Ucraina și peste 3.000 au fost răniți, conform Organizației Națiunilor Unite. Numărul cazurilor reale poate fi însă mult mai ridicat, spun mai multe ONG-uri internaționale.
O lună mai târziu, după patru intervenții chirurgicale și un periplu prin mai multe centre medicale, tânăra de 23 de ani s-a căsătorit într-unul dintre spitalele din Liov cu Victor, tatăl copiilor ei. Martori le-au fost ceilalți pacienți și cadrele medicale. Au dansat pe o melodie pe care cineva a pus-o în salon de pe un telefon mobil. Oksana spune că e foarte recunoscătoare tuturor celor care au contribuit la o „zi specială” pentru familia ei, pe care ea și Victor o tot amânaseră de câțiva ani.
„Trebuie să trăiesc pentru copiii și familia mea”
„Soțul meu e cel mai mare sprijin pentru mine. De la momentul exploziei nu m-a mai lăsat nicio clipă singură. Știu acum că trebuie să trăiesc pentru copiii noștri, pentru familia noastră, asta e cea mai puternică motivație”, a spus Oksana pentru Libertatea.
A adăugat că e pregătită să profite de o a doua șansă pe care „mi-a oferit-o viața”. Și-a făcut un cont pe TikTok pe care postează video-uri din timpul ședințelor de kinetoterapie. Sunt exerciții specifice pentru întărirea musculaturii părții superioare a corpului, care pregătesc o viitoare operație pentru protezele care o vor ajuta să meargă din nou.
„Această fată impresionează prin puterea ei. Am crezut că noi suntem cei care trebuie să o învețe cum să trăiască, dar se pare că ea e cea care ne-a dat o lecție”, a fost mesajul uneia dintre specialistele cu care lucrează.
„Am rămas fără aer și apoi am simțit o mare durere în picioare”
În ziua în care viața ei a fost pusă în pericol, Oksana se întorcea împreună cu soțul și un prieten de la punctul de desfacere a unui convoi umanitar. Accesul la hrană și la medicamente devenise de zile bune un lux în Lîsîceansk, majoritatea magazinelor erau închise, iar tânăra avea nevoie de alimente să poată pune ceva pe masă celor doi copii. La întoarcerea au ales o scurtătură, un drum pe lângă râu, pe care-l știau dintotdeauna. Își amintește că mergea câțiva metri în fața celor doi bărbați când a văzut ceva ce semăna cu un proiectil. S-a întors să le semnaleze descoperirea, când a avut loc explozia. A căzut la pământ și a simțit că nu mai are aer. A încercat să-și rupă hainele de pe ea ca să înlăture senzația că se sufocă.
Restul detaliilor le-a primit mai târziu de la soțul ei.
Personalul ambulanței care a venit lângă locul exploziei a refuzat să coboare din mașină, de frica minelor, și au cerut să aștepte o echipă de pirotehniști. Soțul Oksanei a fost nevoit să o poarte pe brațe până la aceștia.
„Am simțit că am călcat pe ceva și apoi a urmat explozia. Am rămas fără aer și am simțit o durere mare în picioare. Soțul mi-a povestit mai târziu că medicii de la ambulanță n-au avut curaj să coboare și au cerut să aștepte venirea unor specialiști în mine explozive. Nu mai era timp pentru asta și m-a dus în brațe până la ambulanță”, a mai povestit Oksana.
Tinerei i s-a acordat primul ajutor la Lîsîceansk, apoi a fost transferată la Dnipro, pentru ca de o săptămână să fie într-un spital din Liov. Speră să ajungă în curând în Germania pentru un alt program de reabilitare care va pregăti operația de protezare.
Spune acum că vrea să fie văzută exact așa cum este, fără să se simtă stânjenită de infirmitatea ei. Rămâne „o mamă și o femeie care iubește, și asta nu-mi poate lua nimeni”.