Comentează„În Franţa, pandemia a luat pe toată lumea prin surprindere, pe nepusă masă, cum zice românul sau à la légère, cum spune francezul. Cu toate că, în decembrie, COVID-19 şi-a făcut apariţia în Wuhan, în februarie s-au explicat cazurile de contaminări în Italia, în Franţa, toţi o luau ca pe o gripă simplă. «Nimic grav, nu vă îngrijoraţi!», auzeam la muncă. Încercam să le spun că e foarte grav, că fratele meu, asistent medical în Italia, plânge zilnic că nu mai poate de atâta moarte de om, dar nimeni nu mă asculta”, a afirmat Simona Suciu, după care a adăugat: „Franţa nu a fost deloc pregătită şi nici nu a învăţat din greşeala Italiei, adică să se pregătească cu măşti şi echipamente de protecţie. Când a venit valul de epidemie, am căzut toţi ca spicele de grâu”.
„Plângeam în fiecare zi”
Originară din Zalău, femeia a dezvăluit că, la începutul pandemiei, cadrele medicale din Franța nu au beneficiat de prea multă protecție. Simona Suciu – care lucrează într-un centru pentru bătrâni, dar şi în sistemul public, la spitale din Paris, pe secţiile de Medicină geriatrică şi Medicină internă – primea o mască chirurgicală pe zi. Evident, a urmat dezastrul:
„În 24 martie a murit primul infectat. Apoi, unul după altul. În 20 de zile, au fost 33 de decese, în prima săptămână câte trei-patru pe zi. Aveam cadavre peste tot… îi închideau în sicrie, iar familia nu avea dreptul să vadă trupul.
Atâta moarte de om, în timp aşa scurt, nu am văzut în toată cariera mea. Mureau singuri şi fără să îşi poată lua măcar adio de la familie şi fără ca noi, cadrele medicale, să putem face ceva pentru ei. Plângeam în fiecare zi. Nu ştiam ce se va întâmpla. Pompele funebre nu mai reuşeau să ia sicriele cu cei morţi şi îi ţineau la noi, pe unde puteau”.
A fost infectată cu coronavirus
Pe 6 aprilie, Simona Suciu a primit o veste teribilă. Românca a fost testată pozitiv cu COVID-19.
„Am început să am simptome şi mi-am dat seama că am luat virusul. Totul a început cu pierderea bruscă a mirosului şi gustului, apoi o oboseală extremă. Nu aveam dureri, nu aveam febră, dar simţeam virusul între ochi, la sinusuri. Doi colegi de-ai mei au murit… mă rugam pentru ei şi pentru mine… mi-era frică”, a rememorat aceasta.
„Mi-era teamă că voi muri singură, ca şi pacienţii mei. Aici, în Franţa, la ora 20, toată lumea iese la balcoane să aplaude cadrele medicale. Ieşeam şi eu şi îmi aplaudam colegii, dar… plângeam. Mă gândeam la ei, la pacienţii mei, şi că mă simţeam inutilă… am căzut la datorie. Voiam să mă însănătoşesc mai repede şi să merg să ajut din nou. Nu îmi era frică! Ciudat, chiar nu îmi era frică”, a mai spus românca.
Din fericire, starea de sănătate a Simonei Suciu a început să se îmbunătăţească în a şasea zi de izolare. Acum, aceasta se simte bine și a revenit la muncă.
„Fac turul de la un spital la altul, de la o casă de bătrâni la alta şi nu, nu mi-e frică. Cei ce suferă au nevoie acum de noi”, a spus românca.