Asistentă româncă din grupul care a plecat să ajute la Milano, în criza COVID-19: “Cel mai bun echipament de protecție e inteligența ta”

Maria Casoni are 40 de ani, lucrează ca asistentă la serviciul de urgență al Spitalul Clinic Județean Târgu Mureș și în următoarele 14 zile este voluntară în Italia, într-un spital din Milano.  

Până pe 8 aprilie, Italia a raportat decesul a 17.669 de persoane din cauza coronavirusului. În plus, 139.422 de persoane sunt infectate cu COVID-19 în Italia.

-Cum ai decis să pleci ca voluntară în Italia?
-M-au întrebat și am zis categoric da, pentru că ăsta e felul meu de-a fi. Deci eu am început munca mea prin voluntariat. Înainte să încep să lucrez ca asistentă medicală am fost voluntară șase ani. În acest timp am mai și lucrat într-o policlinică medicală, ca registrator medical, am făcut școala și când aveam timp liber făceam și gărzi, ca și voluntară. Așa mi-am început eu activitatea, ca voluntară, și cred că a rămas în sângele meu voluntariatul.

Unde oamenii au nevoie de ajutor, eu sunt acolo dacă pot. Chiar îi spuneam unei prietene care m-a întrebat de ce m-am dus în nebunia asta: m-am dus pentru că unii oameni au nevoie de ajutor și pe mine nu mă sperie o pandemie.

Maria Casoni, asistentă româncă din grupul care a plecat să ajute la Milano:

Recomandări

Sondaj INSCOP la comanda Libertatea. Alegeri prezidențiale: Marcel Ciolacu, George Simion și Mircea Geoană, pe primele 3 locuri

-Ce o să faci în fiecare zi? Care este planul pentru următoarele 14 zile?
-O să lucrăm cot la cot cu colegii noștri italieni din spital. De ce au ei nevoie, noi suntem acolo. Fiecare spital este cu protocolul lui și trebuie să respectăm protocolul. Ne spun ce au nevoie, îi ajutăm. Eu sunt la nursingul bolnavului, adică tratament, îngrijirea pacientului critic, să-l întorci de pe-o parte pe alta, să ai grijă, să verifici să fie stabil din punct de vedere hemodinamic.

-Cum e atmosfera în spital?
-Este un spital mare, eu am fost astăzi repartizată într-o parte de terapie intensivă unde sunt câțiva bolnavi și noi avem grijă de pacienți, nursingul, managementul pacientului critic, tratamentul. Nu e ușor. Neavând experiență, pentru că eu nu sunt asistentă de terapie intensivă, sunt multe lucruri noi pe care le-am aflat și le aflu și sper să acumulez experiență, ca să dau mai departe. Pentru că noi, cum lucrăm în urgenţă, secţia de terapie intensivă nu este la noi jos în urgenţă, ci este sus la etajul 2 şi acolo stau bolnavii mai mult. Şi noi avem o părticică de terapie intensivă, dar e diferit. E într-adevăr diferit ceea ce facem noi în România cu ceea ce fac ei în Italia.

-Ce protocol este, la nivel de măsuri de protecţie?
-Protocolul e acelaşi. Nu există nici un echipament de protecţie mai bun decât inteligenţa ta. Trebuie să ai grijă cum te îmbraci, cum te dezbraci şi cum intri în contact cu acel pacient, pentru că de-asta depinde foarte mult. Dacă nu ne protejăm, ne îmbolnăvim şi apar necazurile.

Recomandări

Toate taxele care ar putea crește în 2025. Scumpiri pe bandă, din cauza pomenilor guvernamentale

-Care sunt gândurile tale după prima zi?
-Astăzi am fost repartizată cu un alt coleg de-al meu, de-aici din Italia, să-mi arate toţi paşii, ce e de făcut, cum se lucrează, cum se manevrează unele materiale, cum se fac unele manevre. Am fost, practic, ca un învăţăcel astăzi. Eu zic că nu este greu, atât timp cât eşti pregătit, ştii ce ai de făcut şi vrei să faci un bine. Trebuie să urmezi nişte paşi, să ai grijă să respecţi nişte protocoale clare.

– Câte cadre medicale sunteţi din România?
-Suntem 3 asistenţi medicali şi 11 medici, fiecare repartizat în altă parte a spitalului. Pe o parte îi cunoşteam dinainte, am fost în misiuni externe cu ei, Bosnia și Herţegovina, la exerciţiul care-a fost anul trecut în aprilie – a fost un exerciţiu militar două săptămâni. Pe ceilalţi i-am cunoscut în avion.

-Cum a fost zborul?
-Am dormit. Pentru că eu am mers întâi cu maşina de la Târgu Mureş la Bucureşti, am pornit noaptea de la 2, nu am dormit deloc, am urcat în avion, ne-am dus din Bucureşti în Timişoara şi de-acolo am aterizat la Milano. Eu-s obişnuită cu zborurile, că din 2004 zbor cu elicopterul SMURD. Fac gărzi şi pe elicopter, pe lângă ambulanţă şi UPU.

Recomandări

Ce nu s-a văzut la TV la lansarea candidatului Ciucă: aplauze în sală, șușoteli, supărări și deziluzie pe holuri. „Și-a bătut joc de toată munca noastră”

-În ce limbă vorbiţi acolo?
-În italiană şi engleză. 

-Cât durează o zi obişnuită la spital?
-Am intrat astăzi la 8 şi am ieşit la 17.30. Până te schimbi, durează, o jumătate de oră este tehnica de îmbrăcare-dezbrăcare. Deci cam 10 ore. Probabil o să intrăm la ture de 8 ore, ca să mergem în continuare cu angajaţi ai spitalului care sunt pe aceeaşi tură.

Dacă e nevoie de noi mai mult, stăm mai mult, că d-aia am venit, nu să ne  lăfăim.

Maria Casoni:

-Ce mesaj ai pentru oamenii din România, în această perioadă plină de incertitudini şi panică?
-Eu îmi doresc ca toată lumea să asculte de autorităţi, să stea acasă pe cât posibil, la limita posibilităţilor, să nu iasă din casă.

Acesta e mesajul meu: să stea ei acasă şi să ne lase pe noi să ne facem treaba, că altfel nu o să reuşim. Şi numai împreună reuşim. Din punctul meu de vedere, munca în echipă este cheia succesului.

Maria Casoni:

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro