Mihai Șora  a studiat filosofia la Universitatea din București (1934 – 1938). I-a avut ca profesori, printre alții, pe Nae Ionescu și Mircea Vulcănescu, iar la seminar l-a avut ca asistent, timp de trei ani, pe Mircea Eliade. Bursier al Guvernului Franței, a ajuns în ianuarie 1939 la Paris pentru a realiza, sub conducerea lui Jean Laporte, o teză despre La notion de la grâce chez Pascal.

Încă de la primele ore ale dimineții, acesta a postat un mesaj pe contul de socializare.

Bună dimineața, copii !
Sunt pe apele Mării Egee, de unde, la prora corabiei noastre, viteazul Ulise mă roagă să vă spun: nu lunecați, pe timp de furtuni, între vârtejuri, zgomote, furii; nici sub farmecul neostoit al sirenelor. Când nedreptatea devine lege, Rezistența devine datorie!

Astăzi este ziua de naștere a lui Mihai Șora, unul dintre cei ami apreciați filosofi

Amenințarea înaintării vertiginoase a Wehrmachtului l-a făcut să părăseacă Parisul în iunie 1940 și, după lungi peregrinări, s-a stabilit la Grenoble (1940 – 1945), întrucât acolo oficia Jacques Chevalier, un „pascalizant înrăit”, conform propriilor cuvinte. În această perioadă, concepe prima sa carte, Du dialogue intérieur, un eseu de antropologie metafizică, publicat ceva mai târziu, în 1947, la Gallimard.

În anii războiului participă la rezistența franceză antifascistă, iar după aceea devine cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, între 1945 și 1948. Revine în țară în toamna anului 1948, cu intenția de a se reîntoarce în Franța, dar era mult prea târziu. Granițele fuseseră deja închise și o dată cu acestea și deschiderea României spre vest pentru aproape 20 de ani.

Citește și

Când bombele tac, muzica poate să înceapă. Povestea refugiatului care a pierdut totul în Siria, dar și-a regăsit sufletul în România

 

 
 

Urmărește-ne pe Google News