ComenteazăCiprian şi colegii lui de la Observatorul Astronomic din
Bârlad au descoperit, în 2015, şi o novă roşie luminoasă. Dar ce oraş ar vrea
să dea numele unei ciocniri între stele, care nici nu ţine până vin poliţia şi
ambulanţa?
Fiind variabilă, steaua Bârlad V1 pâlpâie în întunericul
etern, ca un bec care n-a fost bine înşurubat în tavanul ceresc. Un detaliu de
care entuziasmul bârlădenilor nu s-a poticnit. Ca dovadă, la câteva săptămâni
după înregistrarea astrului, Ciprian a primit titlul de Cetăţean de Onoare al
oraşului vasluian.
“Galaţiul are vreo 13
stele”
Tânărul cercetător păstrează însă picioarele în contact cu suprafaţa
terestră. “Pentru astronomia mondială, nu e cine ştie ce descoperire. Zilnic,
în lume sunt descoperite zeci, sute de stele. Acum, cât urcăm scările, s-a mai
descoperit o stea. Galaţiul are vreo 13 stele care-i poartă numele”, spune
Ciprian, conducându-ne pe holurile Muzeului “Vasile Pârvan”, unde lucrează. De muzeu ţine şi
Observatorul Astronomic.
“Pentru România, unde astronomia e puţin dezvoltată, da,
descoperirea unei stele înseamnă ceva”, admite Ciprian. E înalt, în cămaşă de
vară şi blugi, nimic excentric. Are tonul şi gesturile unui profesor. Doar dacă
îl întrebi ce-au zis prietenii, familia, când s-a apucat de astronomie, se mută
de pe un picior pe altul, ca elevul scos la tablă.
Păi, nu mi-au spus nici rudele, nici anturajul să mă las. M-au încurajat. Sigur, poate ar fi dorit altceva pentru mine, că aşa se întâmplă mai mereu, dar mi-au fost alături.
Ciprian Vîntdevară, astronom:
Pasiunea nu se moşteneşte, se molipseşte. Ciprian a
deprins-o de la un profesor şi vrea, la rândul lui, s-o dea mai departe. “Mi-a
plăcut să studiez stelele de mic, apoi am fost la clubul de astronomie din
Galaţi şi acolo am devenit pasionat de astronomie. Venind la Bârlad, m-am
gândit să fac acelaşi lucru pentru alţi copii, să-i învăţ să citească harta
cerului”.
Lecţii despre eclipsă
La etajul doi al muzeului e sediul clubului Perseus, unde Ciprian şi câţiva profesori predică astronomia pentru toate vârstele. “Mulţi vin, dar rămân puţini în club, pentru că îşi imaginează altfel practicarea acestui hobby. Astronomia cere răbdare, rigoare, să ştii ceva matematică, fizică, chimie. Să poţi înţelege fenomenele cereşti”, spune Ciprian, arătându-ne câteva machete de galaxii din carton şi plastilină, lucrate de copiii din club.
În pandemie, întâlnirile săptămânale cu profesorii s-au mutat online. Ciprian strânge de pe suport planşele de la prezentarea despre eclipsă. “Sunt şi câteva formule aici, dar nu multe, nu e complicat”.
Prezentările se fac şi la Planetariul din oraş, iar pentru observaţii sunt folosite telescoape mai mici, pentru public.
Pentru cercetare, Ciprian şi colegii lui utilizează un telescop performant, instalat pe acoperişul muzeului.
“Horoscopul n-are
legătură cu realitatea”
Într-o gheretă izolatoare, pe o bucată de pluş, vedem ceea
ce pare a fi pomul de Crăciun al astronomilor: un stativ cu tot felul de lentile,
senzori şi rotiţe. “Aici stau noaptea şi cercetez. Conectez telescopul la un
computer, imaginile sunt prelucrate de un soft”. Închizând uşa cutiei cu
preţiosul aparat, Ciprian rezistă cu stoicism la întrebările despre astrologie
şi OZN-uri.
“De 15 ani, de când studiez astronomia, nu mi s-a întâmplat niciodată să observ pe cer un obiect pe care să nu-l pot explica”. Nimic verde, cu un ochi migdalat în frunte? “Nimic. Odată, m-a sunat un domn să mă anunţe că a văzut pe cer o stea foarte strălucitoare care se mişcă. E planeta Venus, îi zic. Cum să fie planetă, că se mişcă? Păi, se mişcă, răsare şi apune. Sigur, am mai primit şi alte anunţuri din astea, primim tot timpul”.
Ciprian n-a documentat nici vreo relaţie de tip cauză-efect între
viaţa stelelor şi viaţa oamenilor. “Horoscopul nu are nici o legătură cu
realitatea. Asigură doar un fel de confort psihologic. Perna pe care dormi are
mai mare influenţă asupra ta decât poziţia stelelor pe cer”, afirmă tânărul
cercetător.
“Poţi fotografia
cerul cu telefonul”
Jos, pe străzile din jurul muzeului, oameni şi maşini
alunecă pe sub frunziş. Ciprian s-a obişnuit să fie singur pe acoperişul
ştiinţei. Astronomia te obligă la izolare, să pui între tine şi lume pustietăţi,
oceane, deşerturi, care-s zonele ideale pentru amplasat telescoape.
În oraşe, poluarea luminoasă şi alte feluri de poluare tulbură
studiul cerului. “Încep să nu se mai vadă stelele nici în Bârlad, de la prea
multă lumină artificială. De aceea, mergem în câmp şi stăm câte două, trei
săptămâni, în tabără”, povesteşte Ciprian.
Membrii clubului fac şi astrofotografie. Ciprian a surprins, de exemplu, în aceeaşi fotografie trei galaxii aflate la 35 de milioane de ani-lumină de Pământ.
“Astrofotografia se poate face şi cu un telefon mai performant. Dacă îl pui pe un stativ sau îl fixezi cumva, poţi fotografia stelele de pe cer”, precizează cercetătorul.
O cameră specială, care cuprinde tot orizontul, filmează încontinuu cerul de deasupra Bârladului. Imaginile sunt arhivate, catalogate după dată şi puse la dispoziţia publicului. În câteva minute, pe ecran trece tot cerul unei zile.
Planetariul şi Observatorul aveau, înainte de pandemie, tot
mai mulţi vizitatori, localnicii nu vor doar să-şi vizioneze steaua, vor să vadă
şi dacă are vecini de treabă. Sau sunt vecini din ăia care dau cu asteroizi în
geam.
La clubul Perseus se pregătesc şi olimpicii la astronomie ai Bârladului. Dar sunt şi copii care nu pot ajunge la telescoape. Aşa că astronomii duc telescoapele la ei. “Am fost de câteva ori, la solicitarea unor profesori, în sate foarte izolate din Moldova. Vă daţi seama, am găsit acolo elevi care nu văzuseră în viaţa lor un tren. Şi când s-au uitat prin telescop… Au avut o reacţie…
Nu ştiu dacă acei copii vor face astronomie mai departe, ar fi şi greu. Dar măcar au văzut că mai este ceva dincolo de satul lor.
Ciprian Vîntdevară, astronom:
Pe 21 iunie, cu ocazia unei eclipse parţiale de Soare, Observatorul
Astronomic din Bârlad a primit de la sponsori şi de la primărie un cadou
îndelung aşteptat: un telescop solar Lunt. Este cel mai mare şi mai modern
telescop pentru observaţii solare, destinat publicului, din ţară.
Lui Ciprian şi colectivului de cercetători nu le rămâne decât să aibă mare, mare grijă în ce direcţie îndreaptă minunata unealtă rezistentă la lumini orbitoare. Să nu cumva să descopere Vasluiul.