VIDEO | Ați vota-o pe Antonella? Ați vota un om care și-a urmat cu tărie visul, în ciuda prejudecăților că „așa ceva nu se poate”?!

• Libertatea publică azi partea a doua a poveștii unei lucrătoare sexuale transgender.
• Antonella s-a înscris în noul partid Demos, nu candidează deocamdată, dar se gândește la întrebarea din titlu.
• Femeile transgender sunt printre cele mai discriminate persoane din comunitatea LGBT+.
• Din cauza urii care le înconjoară, multe dintre ele nu reușesesc să se angajeze nicăieri, motiv pentru care ajung să lucreze în sexul comercial.

Povestea Antonellei reprezintă o parte din suferința și discriminarea fiecărei lucrătoare sexuale transgender din România.

După ce, în Italia, fusese obligată să se prostitueze chiar de bărbatul pe care-l iubea, Antonella s-a întors în țară anul trecut, cu câteva zile înainte de Referendumul pentru modificarea definiției familiei în Constituție.

„Sute, mii de mesaje de amenințare”

Ea crede că referendumul a fost un atac împotriva minorităților sexuale și este momentul ca persoanele din această categorie, cât și lucrătoarele sexuale să devină mai vizibile.

„Am primit sute, mii de mesaje de amenințare prin care vor să-mi interzică să mai ies în spațiul public să vorbesc în numele femeilor trans. Mi s-a spus: «Stai la tine acasă și să nu ieși în public că-ți tai gâtul». În România nu s-a vorbit până acum foarte mult în spațiul public despre comunitatea trans. Și atunci apar eu, o lucrătoare sexuală venită de pe străzile Italiei. Am venit să le spun că existăm„, spune ea.

În comă, după ce a refuzat un bărbat beat

S-a înscris în Demos, unul dintre noile partide care au atras mulți dintre tinerii României.

Iar lupta ei merge mai departe de atât pentru că militează, în primul rând, pentru vitalul și simplul drept de a trăi ca ea însăși.

Ați vota-o pe Antonella? Poate că vă displac persoanele LGBT+, e dreptul dumneavoastră, poate că vi se pare greu de suportat ideea de a te naște într-un corp cu caracteristici masculine și a începe tranziția către genul simțit, prin tratamente îndelungate, unele dificile și, mai ales, în lumina neagră a reflectoarelor prejudecății.

Dar nu cumva asta dovedește tărie de caracter, onestitate față de tine și asumare față de cei din jur și capacitatea de a duce lucrurile până la capăt, exact ceea ce le reproșăm politicienilor noștri că nu au?!

Antonella a ajuns în comă, în urmă cu câțiva ani, după ce un client a bătut-o în cel mai crunt mod cu putință.

„Într-o seară, eram pe stradă în Italia. A venit un domn imigrant și mi-a spus să merg cu el să întreținem raporturi. L-am refuzat pentru că-l văzusem în stare de ebrietate. I-am spus că nu sunt femeie biologică, pentru că eram sigură că mă va refuza. Ce crezi? Nu m-a refuzat. Nu știam cum să scap de el. I-am zis: Omule, nu merg cu tine pentru că ești în stare de ebrietate și nu o să ai finalizare. În momentul ăla mi-a dat cu sticla de bere în cap. De acolo a început cu pumni, picioare, șuturi în cap, în stomac, în spate…”

Alte fete nu au scăpat însă cu viață.

Laura, ucisă la 27 de ani, pentru că era transgender

În 2017, printre victimele transfobiei s-a aflat Laura Ursaru, lucrătoare sexuală transgender și ea.

Românca s-a stins din viață la numai 27 de ani, în Roma. Un client a ucis-o după ce a aflat că este o femeie transgender. În urma ei au rămas doi părinți și 7 frați îndurerați.

Crima plină de ură nu a reprezentat în mass-media din România decât o știre preluată cu copy-paste dintr-un comunicat de presă transmis de asociațiile care activează pentru drepturile persoanelor LGBT+.

Din 2008 și până în 2017, 2.609 persoane trans au fost ucise în lume. Peste 60% din acestea făceau sex comercial, potrivit raportului Trans Murder Monitoring realizat de TGEU (Transgender Europe).

Statisticile oficiale, totuși, atât la nivel global, cât și național reflectă doar vârful aisbergului, mai explică asociațiile. De ce? Autoritățile nu-și dau interesul în a colecta date despre această comunitate.

Așa se face nu doar că nu știm numărul real de crime de ură împotriva persoanelor transgender, dar nici măcar câte se află acum printre noi.

Singurele cifre disponibile sunt la nivel european: 1,5 milioane, conform unui studiu Amnesty International.

Care sunt piedicile unei persoane trans

Înainte de a spune „Nu voi vota niciodată o persoană transgender”, nu vreți să trecem în revistă de câtă persistență are nevoie un astfel de om și prin ce trece?

O persoană trans poate realiza procesul tranziției pe trei paliere: medical, juridic și, nu în ultimul rând, social.

Pe de altă parte, tranziția este o experiență diferită pentru fiecare persoană transgender în parte, după cum explică chiar membrii comunității. Asta se întâmplă din două motive:

1. Fiecare persoană are propriile experiențe și resorturi emoționale.
2. Procedurile concrete în vederea tranziției sunt extrem de complicate din cauza birocrației încărcate și a indiferenței autorităților statului.

Din punct de vedere medical, principalele probleme sunt: lipsa unor protocoale medicale clare și a unor medici cu competențe specifice în domeniul tranziției medicale, cât și a hormonilor din farmacii sau a decontării operațiilor de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Din aceste cauze, multe persoane trans sunt nevoite să înceapă terapia pe cont propriu cu medicamente cumpărate de pe piața neagră, expunându-se la numeroase riscuri de sănătate.

Își schimbă viața, mai greu e să-și schimbe actele!

Cei care își doresc o operație, nu toate persoanele trans vor să facă acest pas, pentru că intervențiile sunt complicate, lucrează o viață pentru a strânge bani pentru o operație de confirmare a genului.

Iar chirurgii dispuși să facă aceste operații sunt puțini, majoritatea fiind în sistemul privat și cu o experiență limitată.

Cât despre tranziția juridică, una dintre cele mai importante lacune este absența unei proceduri de recunoaștere din punct de vedere legal a identității unei persoane transgender prin schimbarea indicatorului de sex și a prenumelui din CNP.

Asta înseamnă că persoanele transgender au o mare dificultate în a accesa un loc de muncă sau a interacționa cu instituții publice întrucât identitatea lor este mereu contestată sau cel puțin pusă sub semnul întrebării.

Munca sexuală este muncă

Și, ca să vă șocăm până la capăt, haideți să mai adăugăm o întrebare: Ați vota o „prostituată”?

Căci Antonella este și lucrătoare sexuală.

Un studiu realizat de Organizația Mondială a Sănătății în 2003 estimează că numărul de persoane care practică sexul comercial în țara noastră este între 23 și 47 de mii. Pe de altă parte, multe dintre ONG-urile care activează în domeniu afirmă că numărul este de fapt mult mai mare.

Statutul legal al acestei activități s-a modificat odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod Penal din Romania, în 2014.

Din infracțiune s-a transformat în amendă

De atunci, oferirea de servicii sexuale pe bani a încetat să fie o infracțiune și a fost încadrată ca o contravenție, adică pedepsibilă prin amendă. Legea nr. 61/1991 face referire doar la locurile publice, respectiv hoteluri, moteluri, campinguri, baruri, restaurante, cluburi, pensiuni sau discoteci.

„Pentru munca sexuală practicată la domiciliu nu există nici o prevedere specifică, dar asta nici nu înseamnă că este legală. Așadar, statutul legal al lucrătoarelor sexuale care lucrează acasă este incert”, după cum explică Loredana Muscalu, avocată specializată în Drepturile Omului.

Lumea Antonellei este plină de umbre și de bucurii, de plăcere și de durere, de dezamăgiri și de speranțe, precum viața fiecăruia dintre noi. Cum să votăm un om ca noi?

De ce vin clienții la lucrătoare sexuale transgender

Antonella nu ezită să povestească bizareriile existenței sale.

Cei mai mulți clienți ai Antonellei apelează la serviciile ei din pură curiozitate, după cum explică ea însăși. Mulți sunt bărbați cu venituri consistente, care lucrează ca avocați, notari, medici, chiar și clerici.

„Prețul la femeile transgender este mai ridicat comparativ cu acela al femeilor de rând. Dacă o fată ia 100 de lei pentru o ședință de jumătate de oră, la mine costă dublu.  Asta pentru că e noutatea, dar e și dublă munca. Eu trebuie să am erecție cu orice persoană. Și cu unul care miroase, și cu unul care e boșorog”, explică Antonella, care adaugă că mulți clienți sunt pasivi.

„90% din clienți sunt pasivi. Vor să fie penetrați de către o femeie cu un organ genital masculin, dar să nu fie de plastic. Că așa poți să cumperi toys din sex-shopuri și să-i pui nevestei, dar nu e aceeași chestie”.

Uneori, întâmplările vieții de lucrătoare sexuală se succed dramatic.

Clientul care a murit fericit la 90 de ani

Antonella a avut un client de care s-a apropiat într-atât de mult, încât a ajuns să-i cunoască și familia.

Ea a fost persoana lângă care și-a petrecut ultimele clipe ale vieții. Bărbatul avea în jur de 90 de ani și lua pastile Viagra ca să poată întreține raporturi sexuale.

„Era bogătaș, să zicem. Avea vilă, o familie de renume. Îl cunoștea toată lumea din Veneția. Am fost și la el acasă. Mâncam paste împreună. Din raportul client-eu a devenit un raport mai prietenesc. Familia sa știa că mai vine câte o seară pe la mine. Odată a venit cu mașina să mergem la mare, la plajă. Am parcat undeva frumos și ne-a venit în cap să ne facem nebunelile în mașină. Fiind parte pasivă, s-a urcat peste mine. În momentul în care a avut orgasm a făcut infarct și-a decedat. Am chemat poliția, a venit și presa. A fost mare scandal. Eu le-am zis: «Măi, oameni buni, a murit fericit! Ce mai vreți?»”, povestește râzând cu poftă.

Niciodată nu mimează că ar fi altceva decât este. Cum am putea vota pe cineva care nu mimează?

Propria cale

Își încheie povestea cu un episod aparte.

Printre clienții din Italia s-a numărat inclusiv un cleric catolic. A fost o experiență care i-a schimbat părerea despre religie. Mai cu seamă, a determinat-o să devină atee.

„Era un domn undeva la 50 de ani, foarte prezentabil, la cămașă și sacou. Nu avea acea chestie la gât (n.r. – epitrahil) pe care o au preoții catolici. Am făcut raportul. M-a plătit, totul bine. Parte pasivă. Când mergeam înapoi la strada unde munceam, îl văd căutând ceva în spatele scaunului și-și scoate gulerul de popă.”

A rămas șocată pentru câteva secunde. Apoi l-a întrebat de ce apelează la astfel de servicii, în condițiile în care creștinismul condamnă vehement lucrătoarele sexuale. „Toți suntem copiii lui Dumnezeu și toți avem necesități umane”, i-a răspuns preotul.

Înainte să coboare din mașină, Antonella i-a spus, fără să-l judece, că nu trebuia să meargă pe strada pe care a ales-o.

Și ea, copil amărât care își ajuta familia din Păcurari, Iași, pictând icoane pe lemn, trebuia să devină popă, dar și-a urmat propria cale.

---

Citește și:

VIDEO / Antonella, drumul de la un corp de băiat la o femeie liberă, în cultura culpei

Urmărește-ne pe Google News

• Reportaje