Totul a inceput cu un telefon la redactie. O voce calda, dar foarte ferma, mi-a spus simplu: “Am citit articolul despre tripleti. Vreau sa le construiesc o casa. Cum putem discuta mai multe?”.
Gandul de a face ceva pentru oamenii loviti de blestemul inundatiilor il avea de mai mult timp, iar povestea tripletilor carora apele le-au luat casa a atins-o in cel mai sensibil colt al sufletului. Iubeste enorm copiii, iar fetita ei e nascuta chiar in aceeasi zi si in acelasi an cu Cornelia, Vali si George.
Nu si-a dorit sub nici un chip publicitatea. “Vreau doar sa-i ajut. Un gest caritabil nu e gest de reclama. Eu sunt impacata cu mine, vreau sa fac asta, alte lucruri nu conteaza”, s-a multumit sa spuna tanara.
“Eu nu vreau sa-i prinda iarna pe copii fara sa aiba casa lor”, si-a spus si, hotarata, a inceput demersurile. A luat legatura cu o firma de constructii, le-a explicat despre ce e vorba, s-au stabilit primele detalii legate de pret (va costa in jur de 20.000 de euro) si de proiect (doua camere, o bucatarie, o veranda). In urma cu trei zile, am fost impreuna si la Torcesti, “acasa” la familia Pavel. La ce-a mai ramas din casa lor, tot mai inclinata si mai gaurita pe zi ce trece. Angela, mama tripletilor, povesteste plangand ca o intreaba in fiecare zi copiii “Mami, de ce nu mergem acasa, la Torcesti”. Cu aceeasi voce blanda, dar hotarata, femeia care ii va ajuta o imbarbateaza. “O sa se rezolve. Facem o casa. Pana la sfarsitul toamnei speram sa fie gata”.
Mai sunt de pus la punct cateva detalii. Dar acestea se rezolva cu reprezentantii firmei de constructii. Au vazut deja “locul” si urmeaza sa decida daca noua constructie se va ridica pe locul celei vechi, sau pe o bucata de teren din spatele casei. Oriunde ar fi, va fi o casa nou-nouta pentru “tripletii apelor” si parintii lor.
O mama lovita crunt de destin, salvata de o alta mama, cu o inima mai puternica decat furia apelor.