ComenteazăFilofteia Mărăcine, 54 de ani, o mamă cu handicap, şi fiica sa de 14 ani, Emanuela, elevă în clasa a 9-a la un liceu din Buzău, trăiesc în condiții greu de descris după ce în urmă cu nouă ani au fost date afară din casă de soţul femeii.
Bărbatul s-a răzbunat după ce un şofer iresponsabil, i-a băgat copilul în pământ. În urma nenorocirii, omul şi-a pierdut minţile şi, fără să-i mai pese de nimeni şi de nimic, a hotărât să-şi arunce în stradă soţia și fetiţa de doar cinci ani.
Femeia n-a mai făcut faţă supărărilor, iar în câţiva ani s-a îmbolnăvit de obezitate severă fiind nevoită să pribegească cu un copil mic prin cinci localităţi vreme de nouă ani, unde a supravieţuit datorită oamenilor cu suflet.
Femeia şi fiica ei trăiesc acum din mila comunității şi se gândesc fără speranţă la greutăţile pe care mâine vor trebui din nou să le înfrunte.
”Acum nouă ani ne-a dat afară din casă şi n-a mai vrut să mai audă de noi după ce a murit copilul. Fetiţa s-a mărit, iar eu din cauza bolii n-am mai putut să fac mare lucru şi apoi am fost pensionată pe caz de boală. Emanuela e ca un bărbat în casă. Cară apă, aduce butelia şi face focul. În rest învaţă pe rupte şi nu se dezlipeşte de cărţi”, declară Filofteia Mărăcine.
O casă bătrânească plină de fisuri, ce urmează să fie demolată în curând e tot ce-i poate asigura femeia unui copil chinuit de soartă.
“Aşa am ajuns să trăim din indemnizaţia mea de handicap de 270 de lei şi din pensia alimentară a copilului de 280 de lei. Însă, numai medicamentele mele costă peste 200 de lei, iar chiria ne costă 150 de lei. Nu mai ştiu ce să mă fac”, se plânge Filofteia Mărăcine.
Povestea tristă a micuței de 14 ani, care îşi ajută mama bolnavă a impresionat toată localitatea. Oamenii le duc de mâncare în fiecare zi şi le ajută după posibilități la treburile gospodăreşti.
“Sunt amărâte rău şi sunt zile când n-ar avea ce mânca dacă nu le-ar duce vecinii. Femeia nu se mai poate deplasa la biserică, însă vine fetiţa şi primeşte de pomană. E ceva de coşmar ce se întâmplă cu cele două”, ne-a declarat Petrică Başturea, un vecin.
“Le ajutăm cu ce mai putem, unul le mai aduce o mână de lemne, altul o bucăţică de mâncare, e disparare mare , ce să-i faci…”, spune şi Stan Petre, un alt vecin.
Bordeiul în care cele două îşi trăiesc amarul, a ajuns pentru Emanuela locul din care visează să ajungă reporter ca să-şi ajute mama bolnavă
În postul Paştelui, Emanuela spune că nu-şi mai doreşte decât ca mama ei să se facă bine şi să se întoarcă de la spital, unde a ajuns pentru un tratament al boilor de care suferă.
“E un copil chinuit care învaţă bine cu toate greutăţile care le are pe suflet. Nu are notă mai mică de 8 şi mă încurajează mereu când vede că mi-e rău. Îmi spune că va învăţa atât de bine încât se va face reporter şi va povesti întregii lumi calvarul prin care trece mama ei”, povesteşte Filofteia Mărăcine.