Pe timpul verii, satul Peştera e plin de turişti, iar pe uliţe abia mai încap maşinile. Odată cu prima zăpadă însă, vizitatorii dispar, iar maşinile localnicilor sunt închise în garaje. În fiecare an, accesul către celelalte localităţi este blocat de troiene, nemaiajungând la ei nici ambulanţa, nici pompierii, iar de multe ori nu au nici curent electric sau apă. Singura variantă pentru deplasare rămâne, astfel, măgarul sau calul din ogradă.

Nu au nici curent sau apă

“Eu stau mai jos, în vale, şi acolo nu ajunge nici o maşină. Nu am curent electric, dar m-am obişnuit aşa, cu lampa pe gaz. Mi-ar plăcea şi mie să mă uit la televizor, dar nu am de ales”, ne spune Ionel Ciobanu, fluierând spre măgar. Mai la deal, alţi doi oieri se leagănă în şaua cailor.

“Folosim cai pentru că pe unele drumuri săniile sau căruţa nu pot intra. Aşa ne mişcăm mai repede”, ne spune Rareş Ioan Stamate, de pe calul lui. Fratele său îl aprobă. În urma lor, dealul este luat în piept de doi elevi, ce se întorc de la şcoală.

“Eu stau aproape, la 5 minute, însă am colegi care locuiesc peste deal şi fac jumătate de oră până la şcoală”, ne explică o fetiţă.

 
 

Urmărește-ne pe Google News