Generalul Emil Străinu susţine că Uniunea Sovietică a luat din ţara noastră, în 1947, aproape 200 de tone de aur, care erau ascunse în peştera de la Tismana
Din România toţi iau şi apoi “uită” să dea înapoi ce-au luat. Nu doar Germania, Irakul, Mongolia, Cuba, Libia sau Siria au datorii de miliarde la noi, cum a dezvăluit Libertatea zilele trecute. După ce au refuzat să ne înapoieze tezaurul trimis în 1916 la Moscova pentru a fi ferit de trupele germane, se pare că ruşii au plecat din România cu 200 de tone de aur şi după cel de-al doilea război mondial! E vorba despre tezaurul Băncii Naţionale, aşa cum l-a lăsat mareşalul Antonescu în anul 1944.
În 1939, când a început al Doilea Război Mondial, România s-a aliat cu Germania. Mareşalul Ion Antonescu a încheiat un pact cu Hitler, iar ţara noastră a început să vândă statului nazist diferite produse contra aur. În urma acestui comerţ, rezerva de metal preţios a Băncii Naţionale a României a ajuns, în 1944, la 244,9 tone, cea mai mare din istoria ţării. Generalul Emil Străinu susţine, în cartea “Exerciţii de imaginaţie”, că, în acel an, de frica invaziei sovietice, tezaurul României a fost ascuns într-o grotă de lângă Mănăstirea Tismana (judeţul Gorj) şi nu s-a mai vorbit de el. O referire la uriaşa rezervă a reapărut în presa vremii abia în februarie 1947, când aurul a fost luat de la Tismana şi adus înapoi la Bucureşti, sub supravegherea armatei sovietice. După această dată s-a aşternut tăcerea până în 1953, când Banca Naţională a raportat că rezerva de aur a României era de 53,1 tone.
Faţă de 1947, aveam un minus de 191,8 tone! Unde a dispărut acest aur? Nu există o poziţie oficială, dar unii istorici presupun că tezaurul ar fi fost luat de ruşi, ca plată a datoriei de război. Potrivit acordului sovietoromân pentru pagubele de război, România a fost obligată să plătească URSS 300 milioane $, adică 50 milioane $ anual timp de 6 ani, în produse petroliere, cherestea, vite, grâne, vase maritime şi fluviale, material mecanic şi feroviar.
Lingourile s-ar afla la Moscova
Nu se vorbeşte însă nimic despre lingourile de aur. Surse din Ministerul de Externe susţin că acel tezaur a fost luat în custodie de Moscova, adică în păstrare cu de-a sila. Prin urmare, România trebuie să revendice nu numai tezaurul trimis în Rusia în 1916, pentru a fi ferit de trupele germane, ci şi pe cel luat de Moscova după cel de-al doilea război mondial.
În 1944, România era de două ori mai bogată decât azi
De la al Doilea Război Mondial, cantitatea de aur deţinută şi raportată de Banca Naţională a României a avut următoarea fluctuaţie: 1944: 244,9 tone; 1953: 53,1 tone; 1969: 111 tone; 1972: 64,4 tone; 1979: 110 tone; 1985: 118,7 tone; 1990: 67 tone; 1997: 93,4 tone; 2008: 107 tone; iunie 2010: 103,7 tone.
(Preluare din volumul “Exerciţii de magie”, semnat de generalul de brigadă Emil Străinu şi apărut anul trecut la Editura TRIUMF)