ComenteazăIniţiativa reprezentanţilor penitenciarului s-a numit “Biblioteca vie”, iar scopul acesteia a fost ca oamenii obişnuiţi să poată discuta cu o persoană încarcerată şi să îi poată adresa orice fel de întrebare, ca atunci când ar căuta informaţiile dorite într-o carte. Întocmai ca la o bibliotecă, cititorii puteau căuta într-o fişă detalii despre fiecare condamnat, apoi cereau să îl cunoască. “Sunt cărţi vii care vorbesc despre experienţa din detenţie”, ne-a explicat Geanina Crăciun, de la Penitenciarul Galaţi. Mitică Trandafir, unul dintre deţinuţii care au acceptat să se lase “citit”, le-a povestit cu sinceritate celor curioşi povestea sa.
“A fost atunci de vină anturajul, a fost o mare greşeală. În puşcărie trebuie să te obişnuieşti cu o altfel de lume şi mi-a fost foarte greu, mai ales că am şi copil acasă, a trebuit să îi spun fetiţei că muncesc departe… Pentru familie a fost cel mai greu…”, a mărturisit Trandafir.
Vasile, un alt deţinut, a povestit că cel mai mult duce dorul lucrurilor mărunte, însă are de stat şase ani după gratii, pentru instigare la omor. “Îi spun oricui care mă va întreba astăzi (n.r. – ieri) că, orice ar fi, nu merită să ajungi după gratii!”, a spus bărbatul de 42 de ani. Mulţi dintre “cititorii de deţinuţi” au ascultat, ieri, impresionaţi poveştile bărbaţilor, iar unii au încercat chiar să îi consoleze. “I-am recomadat ca seara la culcare să citească două pagini de carte. Indiferent ce ar fi, chiar şi poveşti”, a povestit Marian Popa.